duminică, 30 ianuarie 2011

Din dragoste ...


As vrea sa spun o poveste despre Tommy.
Tomita e motanul meu , adica unul dintre ei.
Hoinarea pe strada fara stapan si fiica-mea l-a adus acasa.
Desi era un pisoi tinerel cand l-am primit in familie , avea o mina trista, de copil parasit .
Nu s-a jucat niciodata .
Si acum  m-a mirat cand a venit acasa , lovit .  S-a asezat la caldura , langa soba , in liniste . L-am hranit , l-am mangaiat si am incercat sa identific cauza.
Nu parea sa fi venit dintr-o lupta pisiceasca.
Poate cineva l-a lovit intentionat . Si o umbra de tristete m-a cuprins pentru moment.
Pentru ceea ce a urmat insa …nu am cuvinte .
Rufus ...un pisoi mai mic , achizitie mai recenta a celeilalte fiice , care este un zvapaiat intr-o continua miscare de a-i putea sa juri ca a mancat jaratec ...l-a vazut pe Tommy , care-i este prieten si dintr-o privire a inteles ca ceva este in neregula cu el.
I-am urmarit reactia , hotarata sa intervin .
De regula il necajeste , iar acum era evident ca avea dureri.
Gestul lui Rufus insa nu poate fi cuprins in vorbe .
Pentru ca ar fi sarace . L-a imbratisat cu ambele labute si a ramas langa el  sa-i aline suferinta .

De cate ori animalutele nu ne dau lectii in fata carora noi oamenii ar trebui sa rosim ?

                                                                                                                          Florys

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu