Noi nu ne amintim de noi insine. Noi trecem prin viata, executam activitati foarte complicate si nu suntem constienti de prezenta noastra. Nu suntem constienti de numele nostru, de corpul nostru fizic, de imprejurimile noastre, nu suntem constienti nici de ce facem intr-un anumit moment. Este nevoie de o lunga perioada de timp in care sa incerci sa iti amintesti de tine, sa iti dai seama de aceasta. Un soc din afara te poate face pe moment sa iti aduci aminte detine insuti, strigatul cuiva de exemplu te poate face constient. Clipele incarcate emotional cum ar fi nasterea unui copil sau moartea cuiva apropiat te poate face sa iti aduci aminte de tine.
Sarcina de a-ti aminti iti poate da un impuls in a-ti aminti constient de tine de cateva ori pe zi. Ca si om suntem indreptatiti sa ne amintim de noi insine. Este posibil pentru noi. Este dreptul nostru din nastere. Este jignitor sa trecem prin viata adormiti, impiedicandu-ne intr-o serie continua de intamplari "accidentale". Noi ne putem aminti de noi insine. Este necesar sa incepem sa ne adunam. Sa ne adunam toate eu-rile noastre si sa formam un centru gravitational permanent. Este posibil sa ne luptam sa ajungem la aceasta starede adunare. Este o stare interioara de nemiscare, de simtire, si de prezenta : Stiu ca sunt aici. Putem stii acest lucru in pofida multitudinii de ganduri si actiuni instinctuale si emotii care trec prin noi intr-un flux continuu. Putem sa ne intoarcem la "Eu sunt" si sa ne re-centram in noi insine."Eu sunt aici". Emotiile pot deveni apoi curate, permitandu-i iubirii sa treaca prin noi. Eu sunt. Aceasta necesita practica sustinuta si regulata. Cand ne amintim de noi insine, timpul incetineste, devine elastic. Fiecare secunda pare infinit mai bogata. Ne conectam la eternitatea fiecarui moment. Timpul "Chronos-ului" este liniar asa cum il percepem, in adormirea noastra.Timpul Kairos este eternitatea, momentul etern perceput in amintirea de sine. Amintirea de sine este o stare emotionala.
Principiul central din a Patra Cale este acela că nimeni nu este în mod automat conştient de sine, nimeni nu îşi ‘aminteşte’ de el însuşi.
Faptul aparent simplu de a fi conştient de propria existenţă rămâne neobservat. Chiar şi atunci când unui om i se spune despre acest lucru şi încearcă sincer să fie mai conştient, în curând uită să-şi amintească să o facă, să fie prezent la propria existenţă. Constienta lui adoarme fără a-şi da seama şi totul merge mai departe ca şi înainte, într-o stare de conştienţă diminuată şi de atenţie necontrolată.
Desigur, oricine este conştient de propria existenţă într-o anumită măsură, dar aceasta este puţin comparat cu ce este posibil printr-un efort conştient. În cea mai mare parte, considerăm că se întâmplă de la sine să fim conştienţi de existenţa noastră. Nimeni nu-şi aminteşte de propria existenţă ca un scop în sine. Din contră, fiecare uită de el însuşi, pierzându-se în preocuparea imediată, oamenii cu care este împreună, necazurile pe care
le are, planurile pe care şi le face ş.a.m.d.
A-ţi aminti de tine însuţi înseamnă să-ţi divizezi atenţia intenţionat şi să fii conştient de tine însuţi şi de mediul înconjurător.
Prin atenţia divizată a amintirii de sine devii conştient de ce observi în moment, în timp ce rămâi conştient de tine însuţi ca observator. De exemplu, chiar acum este posibil să fii conştient de aceste cuvinte din pagină în timp ce eşti conştient şi de tine însuţi citindu-le. Sună simplu, totuşi această dublă conştienţă, această atenţie divizată, nu se întâmplă niciodată de la sine. Necesită efort conştient în fiecare moment. Fără efort, conştienţa alunecă mereu înapoi către obişnuita atenţie, cu o singură direcţie.
Atenţia divizată este principala caracteristică a unei stări mai înalte de conştienţă, numită a treia stare, iar efortul de a diviza atenţia prin amintirea de sine reprezintă un mod de a induce a treia stare.Această încercare de a atinge a treia stare este principala metodă predată într-o şcoală de a Patra Cale. Orice altceva legat de şcoală gravitează în jurul disciplinei de a învăţa să-ţi aminteşti de tine însuţi, de a fi prezent în mod conştient la fiecare moment al fiecărei activităţi din cursul zilei.
Cum să practici amintirea de sine
Iată un mod de a practica şi verifica atenţia divizată a amintirii de sine:
în timp ce mergi printr-o clădire sau pe stradă, în timp ce vorbeşti cu ceilalţi, când mănânci, când te îmbraci şi când te îndrepţi către locul de muncă zilnic, încearcă să vezi ceea ce este chiar în faţa ta. Încearcă să observi detaliile. În acelaşi timp, încearcă să fii conştient de tine însuţi făcând acest efort.
Cu alte cuvinte, să fii conştient de faptul că încerci să-ţi divizezi atenţia. Apoi observă cum prezenţa atenţiei divizate alunecă imperceptibil departe, pe măsură ce eşti absorbit de asocieri mentale, de o stare de reverie, de retrospecţie sau planificare - ceea ce a Patra Cale numeşte imaginaţie. Când, brusc, ‘te întorci’ la claritatea divizării atenţiei, vei vedea că amintirea de sine reprezintă cheia pentru a fi mai conştient.
Amintirea de sine este delicată şi simplă, totuşi greu de susţinut deoarece necesită un efort
conştient. Aşa cum spunea autorul german Goethe, “Cel mai dificil lucru şi care pare cel mai uşor este: să fii prezent la ceea ce se află în faţa ta".
Reflecţii asupra amintirii de sine
Nimeni dintre voi nu a observat cel mai important lucru pe care l-am subliniat, ca să spun aşa, nimeni dintre voi nu a observat că nu vă amintiţi de voi înşivă… Amintiţi-vă de voi
mereu şi oriunde. //George Gurdjieff
Amintirea de sine reprezintă începutul şi miezul sistemului precum şi cel mai important lucru de înţeles. Nu o poţi descrie ca fiind o acţiune intelectuală sau o idee intelectuală. Trebuie să începi prin a studia ce înseamnă intelectual amintirea de sine dar, de fapt, nu este un efort intelectual, ci este un moment de voinţă. // Peter Ouspensky
Legat de amintirea de sine sau practica divizării atenţiei, deşi prima licărire a ei poate părea extrem de simplă, uşoară şi evidentă, în realitate necesită o reconstruire completă a întregii vieţi şi a perspectivei despre sine cât şi despre ceilalţi…Practica amintirii de sine este legată de încercarea de a produce un anumit fenomen, naşterea conştienţei în tine însuţi. // Rodney Collin
Amintirea de sine este, îşi este propria recompensă. Este un proces invizibil,nesenzaţional, nemuritor. De fiecare dată când îţi aminteşti de tine însuţi,produci o scânteie de veşnicie care nu piere. Suntem nesăbuiţi atunci când preţuim tangibilul mai presus de intangibil. Amintirea de sine trebuie să reînceapă fără oprire de-a lungul vieţii tale. Ce înseamnă termenul de amintire de sine? Înseamnă că sinele tău adormit îşi aminteşte să fie treaz. //Robert Earl Burton
Prezentul este singura realitate de care un om poate fi cu adevărat deposedat.// Marc Aureliu
Este îndeajuns să fii atent la ceea ce este în faţa ochilor tăi, deci, să fii prezent.// Dante Alighieri
Când mănânci, mergi sau călătoreşti, fii acolo unde eşti, altfel vei pierde cea mai mare parte din viaţa ta.// Buddha
Capul şi picioarele omului sunt rareori în acelaşi loc în acelaşi timp. //Elizabeta I
Omului îi lipseşte înţelegerea cum să cunoască prezentul.// Blaise Pascal
Recunoaşte ceea ce este în faţa ta , iar ceea ce este ascuns îţi va fi dezvăluit. // Evanghelia după Toma
Binecuvântată este viaţa în care nu există trecut, nici viitor, în care totul aparţine prezentului.// Francesco Petrarca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu