Sunt trista....Inexplicabil imi vine sa plang. Fara motiv.
O zi oarecum in limite normale , cu sarcini in plus , dar asta nu mai tine de inedit . Intra aproape in firescul lucrurilor.
Altfel ...o zi aproape linistita in care am reusit sa duc la capat ceea ce mi-am propus...De regula nu se intampla. Intotdeauna apare ceva neprevazut care-mi da planurile peste cap si-mi buverseaza programul.
Dupa amiaza...spirituala. Discutii cu prieteni dragi despre Teozofie.
Si ceva care ma bucura...o intalnire cu cineva deosebit, care locuieste in Cluj . Asa ca ma indrept spre gara.
De aici lucrurile au luat-o razna. Trenul care venise normal pana aproape de sosire are intarziere. O ora .
E noapte. E frig. Sunt stele si admir o vreme luna ....care-si schimba fata periodic.
Mai intai e clara , apoi apare un halou in jurul ei ...semn ca se schimba vremea ..apoi din senin apar nori .....si se concentreaza in jurul lunii .
Un chip care parca zambeste ma priveste de acolo ....Oare ce vrea sa-mi spuna ?
Se schimba rapid....si se transforma intr-un fel de vortex , pe care-l urmaresc vrajita ...ma simt atrasa si ....ma scufund in lumina lunii .....si revin...e foarte frig.....si trenul se incapataneaza sa intarzie.
Verific si vad ca a trecut o groaza de timp.....nu degeaba sunt inghetata .
E intuneric bezna si printre linii sufla un vant taios.
Doua siluete intunecate traverseaza liniile. Le privesc doar ....
Pe linia alaturata soseste un alt tren.
Sper sa apara si cel din sens opus ...pentru ca e atat de frig !
Se aude in liniste un click...Cei doi fac poze in fata locomotivei care asteapta sa plece .....Senzatii tari !
Nu inteleg ce poate fi amuzant in asta .
Intru in gara pentru ca frigul a devenit insuportabil.
Nu e o alegere tocmai fericita , pentru ca in interior e o lume pestrita si divers mirositoare.
Ma simt ingrozitor imbracata in haina mea crem ....vesela . Mi se pare aproape o obraznicie . Totul aici e negru ...gri !
Miroase a saracie , bautura si tristete ...si e dezolant.
Nu stiu ce sa fac....si ma asez intr-un colt ferit si incerc sa citesc din Steiner....Teozofie.
Ca un facut ochii imi cad pe un paragraf in care se vorbeste despre corpul senzatiei ...
Simt aceste fiinte in toti porii mei ...cum mi se lipesc de trup . Aud respiratiile grele . Totul pare mult amplificat .
Incerc sa ma protejez si spun o mantra .
Cred ca a fost cea mai ingrozitoare ora de asteptare din viata mea ...desi nimeni nu a facut vreun gest nepotrivit .
Sper doar sa merite asteptarea....Imi cer scuze , intrerup o conversatie si intreb la ghiseu cat mai dureaza .
Aflu ca 5 min...Rasuflu usurata .....In sfarsit !
Un baietas de-al strazii ma face atenta ca au anuntat trenul sa nu cumva sa-l pierd si-mi ureaza sa ajung sanatoasa ....e politicos si cumva plin de compasiune , pentru timpul meu pierdut .
Sunt bulversata.
Traversez liniile in noapte si astept.... trenul soseste in viteza ...opreste pentru o clipa si pleca. Nu reusesc sa scot telefonul si sa sun....
A plecat .....ma uit dupa el si sunt si mai naucita . Nu pot sa inteleg ce a fost asta
Sun si de la capatul celalalt o voce imi spune.....asa mi se intampla de fiecare data cand e ceva important ....
O sa-ti povestesc ...
Florys
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu