Despre însemnătatea pe care o acorzi lucrurilor

 

Am învăţat că lucrurile au însemnătate în măsura în care te dăruieşti lor cu toată fiinţa ta si le acorzi întâietate . Ca să le aduci în prim-plan şi să le dai atenţie , trebuie însă să le auzi chemarea . Chemarea  pe care o auzi cu inima , acel ceva dincolo de realitatea  la care ai acces . Am lăsat lumea sufletească a oamenilor cu care vin în contact să trăiască în mine şi am simţit că uneori când forţele eterice sunt puternice , tind să te acopere şi să te învăluie cu forţa lor şi să-ţi transmită bucuria , seninătatea şi dorinţa de a te pierde şi de a trăi dincolo de orice altceva. Alteori m-am simţit copleşită sau cotropită de sentimente care mi-erau străine .            În acceaşi măsură am observat cum forţele sufleteşti astrale tind să modereze si modeleze  aceşti  curenţi  eterici  şi  să-i    transforme ,  condesându-le  cumva şi  dându-le  o alta direcţie , o alta demnitate , înălţând trăirile în sfera solemnităţii şi a sacralităţii            Este necesar însă să fii echilibrat şi să ai disponibilitatea de a  privi cu detaşare  ceea ce ţi se întamplă , din postura de martor.          Atunci ceea ce trăieşte ca substanţă  , ţi se înfăţişează clar şi fără echivoc şi în acelaşi timp  fără putinţă de tăgadă .            Forţele eterice şi astrale se întrepătrund, ca într-un joc , într-o curgere perpetuuă  , ce are glas .           Şi ca într-un dans , poţi să alegi să te laşi  vrăjit de muzică sau să te  îndepărtezi  şi să laşi acordurile să se stingă şi să-şi  piardă  însemnătatea.                                                                                            Florys