Sfantul Nicolae

Demult, cu multe sute de ani în urmă, trăia într-o ţară îndepărtată din est un om pios pe nume Nicolae. Pentru că ducea o viaţă simplă, mergea la biserică să asculte cuvintele scrierilor sacre şi ajuta pe unde putea la alinarea nevoilor şi necazurilor oamenilor, aceştia l-au numit episcopul oraşului lor. O iubire deosebită avea pentru copiii oamenilor.

Într-o zi a auzit că, departe, departe într-un oraş mare în vest toţi oamenii sufereau de foame, chiar şi copilaşii. Şi-a chemat la el slujitorii, care-l iubeau nespus, şi i-a rugat: „Aduceţi-mi din roadele câmpurilor voastre şi din fructele grădinilor voastre pentru a-i putea hrăni pe cei ce flămânzesc.” Şi au adus coşuri mari pline cu mere şi nuci din copacii din grădinile lor şi saci cu cereale aurii de pe câmpurile lor. Iar mamele au copt turtă dulce şi au trimis-o.

Sfântul Nicolae i-a rugat pe slujitorii săi să încarce toate lucrurile aduse pe o corabie. Era o corabie mare şi mândră, albastră precum cerul, iar velele albe străluceau în lumina soarelui. Vântul a suflat în vele iar când a obosit, slujitorii s-au aşezat la vâsle şi au vâslit cu putere, corabia înaintând repede. Mult au trebuit să călătorească, şapte zile şi şapte nopţi.

Când au ajuns în faţa marelui oraş era deja seara. Nici un om nu se vedea pe străzi, dar la ferestre licăreau lumini. Sfântul Nicolae a ciocănit la o fereastră. Mama crezând că un călător întârziat doreşte adăpost pentru noapte, şi-a trimis copilul să-i deschidă uşa. Dar în faţa uşii nu era nimeni. Copilul a fugit la fereastră, dar nici acolo n-a văzut nici un om. Insă un coş sta acolo; înăuntru erau mere roşii şi galbene, nuci, iar deasupra turtă dulce. Lângă coş era un sac cu cereale aurii. Toate acestea au fost aduse în odăiţă şi toţi au mâncat din ele. In curând copiii au redevenit sănătoşi,vioi şi veseli.

Sfântul Nicolae care a făcut atâta bine oamenilor cât a trăit pe pământ, se află acum în Împărăţia Cerurilor. În fiecare an, de ziua lui se pregăteşte pentru călătoria din înaltul cerului pe pământ. Încalecă pe calul său alb şi trece de la stea la stea. Acolo o întâlneşte pe Maria ce călătoreşte printre stele strângând fire aurii şi argintii pentru cămăşuţa Pruncului. Ea îi vorbeşte Sfântului Nicolae aşa:

„Sfinte Nicolae, pe pământul întunecat, ar trebui să vină iarăşi Crăciunul. Tu ştii – în cea mai friguroasă şi întunecoasă oră a nopţii pământului vrea Pruncul Sfânt să se nască, Pruncul Cerului în sărăcia pământului.

Doresc să-i împletesc un veşmânt din razele stelelor, o cămăşuţa cu care să se învăluie când va veni pe Pământ, care să-l ferească de întuneric şi frig. Călătoresc de la stea la stea şi strâng fire din razele stelelor pentru a putea pregăti un veşmânt luminos Pruncuţului Sfânt. Stelele îmi dăruiesc lumina lor, toate făpturile cerului mă ajută.

O, Sfinte Nicolae, doar ceva îmi lipseşte! Pentru noaptea întunecată şi rece a pământului lumina stelelor mai are nevoie de ceva, pentru ca hăinuţa pământeană să-l poată ocroti şi încălzi. Lumina stelelor singură nu stă laolaltă, ci vrea tot mereu să radieze şi firele aurii tind mereu să se risipească în strălucirea lor, să se împrăştie odată cu lumina lor. Ce lipseşte e iubirea din inimile omeneşti, iubirea din inimile copiilor, faptele, gândurile şi cuvintele lor bune.

Du-te peste ţări şi mări, în păduri şi în afara lor, din sat în sat, din oraş în oraş, şi caută inimi luminoase, iubire în inimile copiilor pământeni şi adu-mi-le mie pentru ca laolaltă cu cele cereşti să pot ţese cămăşuţa Pruncului Christic iar Crăciunul să poată veni pe Pământ. Scrie în cartea ta de aur faptele lor bune, du-le darurile tale şi spune-le că în curând se va naşte pruncuţul.”

Sfântul Nicolae a coborât din înalturile cerului şi a călătorit peste tot pământul, prin păduri şi în afara lor, din sat în sat, din oraş în oraş şi a căutat strălucirea în inimile oamenilor, iubirea copiilor pământeni. I-a auzit cântând, le-a privit inimile, le-a văzut gândurile curate, le-a văzut mânuţele harnice care puteau dărui şi se puteau ruga. A găsit iubire la ei, iubire care erau pregătiţi s-o dăruiască Pruncului Ceresc – iubire omenească şi iubire cerească .

Acum se putea întoarce în înaltul cerului să-i ducă Mariei vestea că oamenii şi copiii au primit în inimi mesajul ei:”Iubiţi-vă unii pe alţii, bucuraţi-vă de venirea Crăciunului, lăsaţi inima voastră să devină o iesle în care copilul ceresc să se poată naşte”.

Pentru ca până în Noaptea Sfântă, le-a spus el înainte de a pleca, să nu uitaţi că doar iubirea oamenilor leagă laolaltă lumina cerească ca să poată veni Crăciunul pe Pământ, vă las darurile mele să vă fie merinde pentru drumul ce-l mai aveţi de parcurs până la naşterea Pruncului Sfânt.

E. PROSKE , HELMUT VON KUGELGEN

Traducerea si adaptarea Diana Corina Stoica

Toamna

Sunt toamna

De poveste

Culoare

Aurie sau ruginie

Coapta

Sunt frunza

Cazuta

Ce rosteste

Despre povestea

Verii cea plecata

Sunt trunchiul

Desfrunzit

Si gol

Al unui copac

Ce-si indreapta

Fruntea

Spre cerul clar

Albastru

Sunt muzica

Sunt vers

Sunt ritm

Sunt picurii 

De ploaie 

Uzi , jilavi

Sunt fruct

Sunt si

Samanta

Plina de caldura

Verii

Ce-asteapta

Sa rodeasca

Sunt lumina !

                                                                                 de Florys

Metanie - Radu Gyr

 

"Doamne, fă din suferintă

Pod de aur, pod inalt.

Fă din lacrimă velintă

Pentru un pat afund si cald.

Din lovirile nedrepte

Faguri facă-se si vin..

Din cădere - scări si trepte 

Pentru un urcus alpin

Din veninul pus in cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer; 

Şi din fiece dezastru si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
si fă zâmbet înţelept." 

 

Scrisoare adresată de Alexandru Vlahuţă fiicei sale, Margareta

 “Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea,…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singura mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, certă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag,
Al. Vlahuţă
Când ai împlinit şaptesprezece ani.”

Mainile lui Durer

 

        În secolul al XV-lea , într-un oraş micuţ locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-şi întreţine familia tatăl , bijutier de profesie era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate.

       În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari voiau să-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

       După lungi discuţii noaptea în patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susţine pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.

       Apoi, într-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările fratelui sau au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor  profesori iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante. Când s-a întors în satul sau familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzică şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru că el să-si îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: a si acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine."

       Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea albert. Lacrimile îi curgeau pe faţă palidă iar capul plecat şi-l mişcă dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu nu, nu, nu.

       În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi , ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând. Nu , frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o data, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atăt de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pt a toasta cu tine, cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pt mine e prea târziu.

       Mai mult de 450 ani au trecut.Până acum sute de capodopereale lui Albrecht Dürer ) portrete, schiţe , desene an cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este că ţie îţi e familiară doar una singură, a cărei reproducere o poţi avea acasă sau la birou. 

       Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui sau mâinile muncite cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer.

        Şi-a denumit opera simplu mâini, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inimile spre capodoperă sa şi a redenumit tributul iubirii mâini în rugăciune .

       Data viitoare când vezi o copie a acestei creaţii emoţionante, mai priveşte.o odată. Da-i voie să-ţi amintească, dacă mai aveai nevoie că nimeni, nimeni nu reuşeşte singur.

 

 Sursa : internet

Despre vibratii

Pe parcursul unei zile, intampinati multe lucruri care va secatuiesc de energie si alunga vibratiile pozitive; seful poate e nedrept cu voi, sau poate partenerul vostru sau copiii au o zi mai agitata, aveti parte poate de o altercatie, de trafic, zgomot, vesti proaste sau aveti provocari pur si simplu care va mananca energia.

Iar atunci cand vibratiile voastre se invart pe o frecventa joasa ,este foarte greu sa va concentrati pe scopurile voastre sau sa va propuneti sa fiti fericiti.

Atunci cand esti pe o vibratie inalta, te simti mai stabil, mai in siguranta, mai creativ, pasionat, increzator, conectat la viata, expresiv si intuitiv. Iar aceasta este o modalitate excelenta de a-ti petrece timpul in aceasta viata.

Sunt foarte multe metode prin care va puteti ridica vibratia.

Va voi voi impartasi zece dintre ele pe care le poti aplica timp de cateva minute pentru a avea rezultate.

Pe masura ce va veti familiariza cu ele, veti incepe sa gasiti propriile voastre metode. Studiati-le si incorporati-le in rutina voastra zilnica. Veti descoperi ca aveti mai multa energie si resurse pentru a trai viata plenar.

Canta

A canta este cea mai rapida si usoara metoda de a-ti creste vibratia. E foarte greu sa te simti trist sau deprimat atuci cand canti. Incearca sa canti un cantec cu versuri. Canta cat te tin plamanii, de parca ai fi intr-un muzical pe Broadway. Daca esti timid, gaseste-ti un loc privat pentru a face asta. E foarte distractiv si sa inventezi cuvinte pentru un cantec mai vechi. Si la fel de amuzant este sa incerci sa faci karaoke.

Incearca sa canti chiar atunci esti prea trist/a ca sa ai chef de cantat. Canta dimineata, cand iti pregatesti copiii pentru gradinita sau pentru scoala sau cand te pregatesti pentru o noua zi de munca si vei vedea ca ziua ta se va imbunatati semnificativ.

Fa miscare

Cand iti misti corpul, inviti Spiritul Universal in interiorul tau si misti energiile inauntrul tau astfel incat distrugi posibilele blocaje energetice din zona chakrelor.

Danseaza! Pune-ti o melodie, si apoi misca-te in ritmul muzicii.

Daca nu-ti place sa dansezi, fa exercitii. Fa o plimbare, pe jos sau cu bicicleta, urca scari, ridica greutati. Pune-ti muschii la treaba. Acest lucru te va impamanta si te va reconecta cu corpul tau si cu Pamantul. Aminteste-ti ca esti o fiinta spirituala intr-un corp fizic si ca trebuie sa ai grija de corpul tau pentru ca el sa-ti poata adaposti in siguranta Spiritul. [...] Toate incorporeaza meditatia si isi propun sa reconecteze mintea, corpul si Spiritul.

Miscarea corpului curata sistemul limfatic si elibereaza endorfinele care dau senzatii placute in corp. Miscarea energizeaza. Cand oamenii sunt tristi sau deprimati, nu au tragere de inima spre miscare si prefera statul la televizor sau in pat. Daca esti pe o frecventa negativa, impune-ti sa faci miscare. Plimba-te putin sau danseaza pe melodia preferata. Vei observa o schimbare considerabila a vibratiilor tale.

Razi

Umorul iti ridica intotdeauna vibratiile. Exista un motiv pentru care s-a spus ca rasul este cel mai bun medicament. Daca te tarasti prin viata si te simti zdrobit, gaseste un motiv de ras. Razi chiar de tine si de situatia ta. Invata sa nu te iei prea in serios. Daca nu poti sa razi de propria ta situatie, atunci gaseste motive de ras in alta parte. Uita-te la o comedie, uita-te la un filmulet amuzant sau citeste o carte de bancuri. Rasul elibereaza endorfine in corp. Foarte rar vezi oamenii deprimati razand. Daca ar rade, in mod sigur ar reusi sa scape de depresie.

Cand esti in stare sa razi, chiar daca te afli intr-o situtie de viata mai dificla, acest lucru te va conduce intr-un punct de unde vei putea sa actionezi si vei putea sa scapi de vibratiile joase.

Cand a fost ultima data cand ai ras din tot sufletul? Astfel incat sa te doara stomacul sau sa-ti dea lacrimile? Este un sentiment minunat de eliberare, care merita incercat mai des.

Mediteaza

Meditatia este o metoda excelenta de a va reconecta cu mintea si Spiritul. E recomandat sa va asezati intr-o pozitie confortabila, sa puneti muzica relaxanta pe fundal, sa aprindeti cateva lumanarele parfumate. Apoi sa va concentrati pe respiratie. Sa observati inspiratiile si expiratiile. Sa faceti cateva expiratii adanci. Veti observa ca va vin multe ganduri in minte. E bine sa le lasati sa intre si sa plece. Sa fiti constienti de gandurile voastre si apoi sa le dati drumul.

Puteti sa stati in acesta stare pentru a va bucura de momentul prezent, sau puteti face o meditatie care sa va separe, prin imaginatia voastra, de ego si sa va duca in comunicare cu Sinele, cu intuitia, cu ghizii vostri Spirituali.

E recomandat sa faceti exercitii zilnice de meditatie, timp de 10 minute. Unora le place sa mediteze dimineata, imediat cum se trezesc, pentru a ramane cu aceasta stare buna pe tot parcursul zilei. Mai exista si varianta meditatiei inainte de a merge la culcare, pentru eliberarea tuturor energiilor negative acumulate pe parcursul zilei. Meditatia poate fi facuta la birou, in timpul pauzei de pranz sau oricand in timpul zilei.

Curatare energetica.

Exista un corp energetic de lumina in interiorul fiecaruia dintre voi. Pe parcursul unei zile, acest corp energetic se impregneaza cu experientele si energiile altora. Unele din acestea te vor energiza, insa altele te vor seca de energie. Poti insa sa-ti refaci energia, devenind constient de ea si facand cativa pasi pentru a reechilibra energiile.

Iata cateva metode de curatare energetica rapida;

• Respira adanc de zece ori.

Respiratia adanca indeparteaza tensiunile din corp si oxigeneaza sangele. De asemenea, indeparteaza starile de manie, frica sau depresie.

Pe inspiratie e bine sa spuneti mantra: "Inspir Iubirea si Lumina din Univers. Permit numai Iubirii si Luminii sa locuiasca in mine”

"Si apoi pe expiratie: "Indepartez negativitatea si reziduurile ei din corpul meu. Sunt Iubire"

• Fa o baie fierbinte

Apa are puteri purificatoare, atat fizic cat si energetic.

Cand faci baie, e bine a-ti repeta: "Indepartez toate energiile negative din corpul meu. Sunt plin de Iubire si Lumina de la Sursa Universala"

Imagineaza-ti ca apa este Lumina alba, care te inconjoara cu Dragoste si protectie.

• Spune o rugaciune.

Cere ca energiile tale a fie purificate.

Spune: "Sunt inconjurat de Lumina alba a Iubirii. Cer sa fiu un vas curat pentru energia provenita de la Sursa Universala, sa impart Dragoste si binecuvantari oriunde ma duc."

• Echilibreaza- ti chakrele.

Chakrele sunt puncte de Lumina din corpul vostru care conecteaza corpul energetic la corpul fizic. Fiecare chakra reprezinta o arie a vietii tale. Fa o meditatie de purificare a chakrelor, prin care sa-ti imaginezi ca fiecare zona devine curata.

Numara-ti binecuvantarile.

Recunostinta este printre cele mai inalte vibratii din Univers. A fi recunoscator iti poate ridica vibratia in cateva secunde. Indiferent de ce se intampla in viata ta, poti gasi ceva pentru care sa fii recunoscator. Chiar atunci cand ti se intampla ceva rau, incearca sa gasesti binecuvantarea din spatele situatiei.

Scrie, in fiecare dimineata sau in fiecare seara, zece lucruri pentru care esti recunoscator. Pot fi lucruri simple, de care te bucuri zilnic. Iata cateva exemple:

„Sunt recunoscator pentru ca familia ma Iubeste si stiu ca pot conta pe Dragostea si sprijinul ei in orice situatie”

„Sunt recunoscator pentru sanatatea mea”

„Sunt recunoscator oamenilor care m-au provocat astazi, pentru ca mi-au dat sansa sa evoluez Spiritual”

„Sunt recunoscator pentru ca am cel mai calduros si confortabil halat de baie”

„Sunt recunoscator pentru sanatatea copiilor mei”

„Sunt recunoscator pentru faptul ca am suficienti bani pentru a cumpara produse ecologice”

Cand devii constient de toate aceste binecuvantari din viata ta, atunci incepi sa functionezi pe alte frecvente si sa dai in jur mai multa energie pozitiva, aducand in viata ta mai multe binecuvantari. Cand simti ca incepi sa te simti manios/manioasa, trist/a, vinovat/a, plin/a de temeri, incepe sa-ti numeri binecuvantarile din viata ta. Vei vedea ca situatia nu e atat de rea pe cat pare.

Tine un jurnal.

Scrierea gandurilor te ajuta sa le procesezi mai bine. Sa te exprimi, chiar si pe hartie, poate fi un exercitiu terapeutic. Iti poate da si un etalon a ceea ce ai fost si cat de departe ai ajuns la un moment dat. Poti folosi jurnalul si pentru a-ti inregistra binecuvantarile zilnice, dar si pentru a-ti exprima gandurile. Acest lucru te ajuta sa-ti cresti vibratiile, pentru ca in loc sa depozitezi sentimentele negative in corpul tau, poti scapa de ele, incredintandu- le hartiei.

In acelasi timp te poate ajuta sa gasesti solutii si sorteaza gandurile intr-o maniera logica. Iti poti folosi jurnalul pentru a-ti face listele zilnice de sarcini, pentru a descrie experientele de crestere personala care ti s-au intamplat peste zi, sau pentru a-ti nota scopurile.

Poti scrie acolo scrisori pentru cei de care esti prea speriat pentru a le vorbi in realitate sau poti scrie cateva randuri pentru cei pe care esti furios si fata de care nu te poti exprima fara sa-ti pierzi cumpatul.

Poti scrie orice in jurnalul tau. Este un exercitiu terapeutic, insa e recomandat sa-l pastrezi doar pentru tine, intr-un loc sigur, pentru ati da spatiu de a fi singur/singura cu tine insuti.

Ajuta-i pe ceilalti.

Este un mod simplu si eficient de ati creste vibratia. Cand cauti pe cineva, acea persoana iti este recunoscatoare. Recunostinta este o vibratie foarte inalta, si cand ajuti pe cineva sa atinga acea stare, se proiecteza si asupra ta aceeasi energie pozitiva.

Nu trebuie sa faceti gesturi eroice pentru a-i ajuta pe ceilalti.

Puteti sa dati telefoane rudelor mai in varsta si sa va interesati de ele. Sa cumparati o cafea pentru cineva care sta alaturi de voi la restaurant. Sa lasati un bacsis mai mare pentru un chelner care pare obosit, sa faceti un compliment unui strain, sa donati haine mai vechi unui adapost de copiii. Sa vedeti daca puteti face zece astfel de actiuni in fiecare zi.

Este usor sa faceti acest lucru atunci cand aveti o stare emotionala buna, insa este si mai important sa ajutati atunci cand sunteti tristi si deprimati. Fiti o binecuvantare in viata cuiva, doar pentru un moment, si vedeti cum va va creste vibratia.

IARTA!

Stiti ca atunci cand va mentineti starea de furie sau de suparare pe cineva, sistemul vostru energetic sufera foarte mult? E ca si cum ai lua o greutate de cateva kg si ai purta-o dupa tine tot timpul. Cand alegi sa ierti, alegi sa renunti la acea greutate. Acest lucru te face sa fii mai usor si iti creste vibratia. Insa e foarte usor de vorbit despre iertare cu voi umani, si foarte greu de facut.

Mai intai, dati-va seama ca sentimentele de furie pe care le perpetuati in viata voastra va fac rau tie, nu persoanei care va jignit.

Daca cineva iti da un cactus cat timp il vei tine in mana? Pana iti va intra tepii sub piele? Pur si simplu da-i drumul, lasa-l sa cada, leaga-ti ranile, ingrijeste-le si vindeca-te. Daca alegi sa tii cactusul in mana in continuare, nu poti sa invinovatesti pe nimeni altcineva decat pe tine pentru propria ta durere.

Invata lectia care decurge din experienta respectiva si mergi mai departe. Cand te simti jignit/a, tratat nedrept, asuma-ti Responsabilitatea si mergi mai departe. Nu fi aspru cu tine, doar realizeaza ce ai facut rau in situatia respectiva si decide cum ar fi mai bine sa te comporti in viitor.

Trimite-i Iubire celui care ti-a facut rau. Fii empatic. Realizeaza ca persoana repectiva se comporta asa, pentru a-si indeplini si ea nevoia de Iubire. Simte compasiune pentru cei care nu au primit Iubire in viata si cred ca vor obtine atentie prin comportamente agresive. Poate cel care te-a ranit se simte rau in legatura cu acest lucru, dar nu vrea sa recunoasca.

Poate nu a vrut sa te raneasca, dar nu vrea sa-si recunoasca vina. Poate sufera atat de tare incat actul lui a fost un stigat de ajutor. Incerca sa vezi situatia din punctul lui de vedere.

Voi toti gresiti. Iarta-te pe tine si pe ceilalti. Va aflati aici pentru a invata. Nu e nevoie sa purtati greutati insuportabile in spate. Nu lasa loc pentru ura si manie in viata ta. Fa loc doar pentru Iubire.

IUBESTE

Iubirea este cea mai inalta frecventa vibrationala posibila. De aceea, e bine sa gasiti moduri de a iubi si de a va afla cat de mult posibil pe fregventa Iubirii.

Trimite Iubire altora. Inchide ochii si imagineaza-ti persoana careia vrei sa-i trimiti Dragoste. Imagineaza-ti energia cum se misca din inima ta inspre a ei. Poate fi colorata in roz, verde, galben, alb. Imagineaza-ti fluxul de Iubire dintre voi. E posibil ca persoana respectiva sa va contacteze mai tarziu sa va spuna ca s-a gandit la voi.

Exprimati-va Dragostea fata de ceilalti. Stiu toti oamenii din viata ta pe care ii iubesti, ca ii iubesti? Cand le-ai spus ultima oara? Si cand le-ai aratat? Printr- o imbratisare, strangere de mana, un zambet? Imparte permanent in jur aceste lucruri, pentru ca ceilalti sa stie permanent ca ii iubesti.

Aminteste-ti de conexiunea ta cu Sursa. Nu esti niciodata singur. Sursa Universala este permanent legata de tine si permanent accesibila. Inchide ochii si deschide-ti inima pentru a primi Iubirea Universala. Imagineaza-ti o raza de Lumina care vine din Univers si intra direct in inima ta. Ea va fi acolo mereu. Nu trebuie sa faci ceva sa o castigi, ea pur si simplu este. Las-o sa-ti spele temerile, vina, rusinea, furia, depresia. Adu-ti aminte ca esti permanent conectat cu Sursa de Iubire Universala. Conecteaza-te la aceasta energie atunci cand te simti rau.

Iubeste-te pe tine insuti. Acorda-ti timp pe parcursul zilei pentru a-ti oferi Iubire. Du-te la masaj, imbratiseaza-te singur, zambeste in oglinda si spune-ti: "Te Iubesc. Multumesc ca esti aici." Trimite Iubire celulelor din corpul tau. Fa o lista cu lucruri pe care iti place sa faci, si fa-le cat mai des cu putinta. Nu astepta ca ceilalti sa-ti ofere Dragoste. Hraneste-te singur ca sa ii poti hrani pe altii.

Acorda-ti timp sa-ti echilibrezi energiile, pentru a avea capacitatea sa imparti Dragostea ta cu ceilalti.

Incercati aceste metode. Impartiti-le cu prietenii si colegii. Creeati un mediu pozitiv acasa sau la locul de munca. Totul incepe cu voi. Ganditi-va la cate lucruri puteti face daca aveti grija de nivelul vostru energetic. 

Si aduceti-va aminte, CA SUNTETI IUBITI INTOTDEAUNA!


Sursa : Internet

Iubind...

Virtutile fara dragoste devin vicii

 

Inteligenta, fara dragoste, te face pervers.

Justitia, fara dragoste, te face implacabil.

Diplomatia, fara dragoste, te face ipocrit.

Succesul, fara dragoste, te face arogant.

Bogatia, fara dragoste, te face avar.

Supunerea, fara dragoste, te face servil.

Saracia, fara dragoste, te face orgolios.

Frumusetea, fara dragoste, te face ridicol.

Autoritatea, fara dragoste, te face tiran.

Munca, fara dragoste, te face sclav.

Simplitatea, fara dragoste, isi pierde valoarea.

Vorbele, fara dragoste, te fac introvertit.

Legea, fara dragoste, te supune.

Politica, fara dragoste, te face egoist.

Credinta, fara dragoste, te face fanatic.

Crucea, fara dragoste, reprezinta tortura.

VIATA, NU E VIATA... FARA DRAGOSTE !

Taina Vindecarii

“Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”

 A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse: 

- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală. 

La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…

“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 

când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 

când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 

când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi; 

când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 

când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 

când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 

când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 

când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 

când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 

când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”

 

(Bruno Ferrero)

De ce tipa oamenii ?

" Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine,
intreba din nou inteleptul?

- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. 

Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca,
atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte
mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa
se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai
tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt
indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce?
Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este
foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai
vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai
intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se
priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua
fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

- Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de
cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci
va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile
voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

(Mahatma Ghandi)

Jung catre suflet

Sufletul meu … Unde eşti? ...Mă auzi? ...
Iti vorbesc .. Te chem .. Eşti acolo?
M-am intors.
Sunt aici din nou.
Am scuturat praful tuturor ţinuturilor de pe picioarele mele,
Si am venit la tine.
Sunt cu tine ...
După ani multi, de multe intrebari,
Am venit la tine, din nou.

Sa-ti spun despre tot ce am vazut?
Experimentat? Sau băut ?
sau nu vrei să auzi,
despre vacarmul vieţii şi despre lume.

Insa un singur lucru trebuie să ştii,
Singurul lucru pe care l-am învăţat,
este că viata trebuie traita.
Această viaţă este calea,
Cea mult cautata cale,
catre necuprinsul pe care il numim divin.

Nu există nici o altă cale.
Toate celelalte căi, sunt false căi.
Aşa că am găsit calea cea dreaptă,
care mi-a permis sa ajung la tine, la sufletul meu.

M-am întors, incercat şi purificat.Mă mai cunoşti?
Cat de mult timp a durat separarea.Totul a devenit atât de diferit.

Şi cum te-am găsit?
Ce ciudata a fost călătoria mea.
Ce cuvinte ar trebui să folosesc ca sa-ti spun,
pe ce cale intortocheata o stea bună m-a ghidat catre tine.

Dă-mi mâna ta,
Sufletul meu aproape uitat .
Cât timp indelungat pentru bucuria, de a te vedea din nou.
Tu mult dezamagitul meu suflet.
Viaţa m-a adus inapoi la tine.
Să multumim vieţii pe care am trăit-o,
pentru toate orele fericite şi pentru toate orele triste,
Pentru fiecare bucurie, pentru fiecare tristeţe.

Sufletul meu, călătoria mea,
trebuie să continue cu tine ...
Ma voi minuna cu tine,
şi ma voi inalta la singurătatea mea ...

Jung vorbeste sufletului sau

http://steauasufletului.wordpress.com/2011/10/21/vorbe-catre-suflet-carl-gustav-jung/ 

Traducere de Florina Pop

Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca, Biserica Draganescu

  

Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discoveryt. 

Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare,scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui. Biserica Draganescu nu e o sala de muzeu renumit, in care intri doar sa-ti domolesti orgoliul sau curiozitatea intelectuala. La Draganescu trebuie sa vii de mai multe ori si sa ai rabdare, cerandu-i parintelui Arsenie sa-ti "arate". Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi. Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism la modificarea genetica; de la globalizarea mondiala la secularizarea new-age-ista a bisericii lui Hristos.

"Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua in cinci colturi o sa dispara"

Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent deopotriva in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Altii se indoiesc, considerand ca toate acestea sunt exagerari venite din idolatrie si nalucire sentimentala; ca sfintenia parintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni patetice de admiratie si pietism. Nici acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu stim prea bine daca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului sau caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de uimire si de spectacol printre credinciosi.

Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului ratacit printre alte sensuri, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis marile cutremure ale secolului XX, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti inca din 1940 o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni steaua cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei, cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti dusmanului) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi acum!".
Apocrife greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba cercetam amintirile fagarasenilor care l-au cunoscut si mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, e raspunsul. Acolo trebuie sa gasim mesajul si cheia de intelegere a spuselor parintelui. Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.

"Voi ati inceput sfarsitul lumii"

Sa ne imaginam o clipa locul si armonia culorilor. La orice ora din zi si din noapte, pe zidul din stanga bisericii troneaza regala si de nerepetat capodopera parintelui. In irizari unice si translucide, ca o adiere sau un suspin de om indragostit, parintele a pictat chiar fundamentul credintei noastre crestine: Invierea lui Hristos, biruirea mortii si triumful Luminii fara de sfarsit. In contrast, pe zidul opus, sta avertizarea - Scaunul de Judecata si glasul pictat al parintelui, cu gandurile si viziunile sale iluminate. Ascunse discret si cu o cheie mereu schimbata in linii si tonuri de culori, cuvintele parintelui Arsenie te indeamna insistent sa zabovesti asupra lor si sa iei aminte. Intr-un tarziu, intelegi si te cutremuri. 

Biserica Draganescu

Ceea ce in anii '70-'80 parea viziune subiectiv artistica si adaos indraznet la erminia bizantina, astazi, dupa aproape 30 de ani, ni se arata a fi un teribil strigat de trezire - o manie profetica, plina de repros si ingrijorare: imaginea apocaliptica a unor zgarie-nori incendiati, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefatand parca dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche si Platon, conversand probabil despre adevar, despre genealogia moralei si "moartea" lui Dumnezeu, in timp ce fata cinic zambitoare a unui diavol sopteste la urechea umanitatii otrava spuselor lui paradoxale: "Eu nu exist", implinind astfel cea mai perfida si mai ucigatoare ispita a lumii moderne: ignorarea celui rau; acceptarea lui prin indiferenta, lene sau toleranta.
Ca sa intelegi ceva din mesajul parintelui, trebuie sa te apropii atent si indelung de fiecare trasatura de penel. In parte, orice detaliu te uimeste prin ceva: faptul ca si diavolii au aura (una stricata, serpeasca, desigur); faptul ca in pictura parintelui nu exista nici o tusa pregnanta de negru, iadul fiind desenat doar in palalai incendiare de rosu sau caramiziu murdar; faptul ca, in una din scene, insusi Hristos o tine in brate pe Fecioara Maria ca pe o copila si nu invers, cum o consacra erminia bizantina; faptul ca cele doua mari biserici crestine (Sf. Sofia de la Constantinopol si Sf. Petru de la Roma) stau impreuna intr-un semicerc cu raze, dar intr-un loc nedecis inca - undeva intre Iad si Rai. 

"Sfanta Liturghie mai tine lumea"

Dureaza ceva pana sa observi marile scene si dezvoltari ideatice; sa observi tulburatoarea tema a Calugarului rastignit (cu picioarele in iad si mintea in Rai) sau locul central oferit Nuntii din Cana Galileei, uimitoare prin interpretarea parintelui, care aduna la aceeasi masa fara sfarsit - nu numai mirii, dimpreuna cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, in floarea varstei, dar si cortegiul menit sa-l petreaca pe staretul Zosima pe ultimul sau drum, sugerandu-ne astfel ca la bucuria nuntii ceresti exista doar trei cai de a ajunge: casatoria crestina, calugaria si mucenicia martirica.

Pe zidurile bisericii din Draganescu, semnificatiile se succed in straturi suprapuse. Nici un chip de sfant nu seamana cu altul. Chiar si in multime, in Ceata celor Drepti, privirile Cuviosilor exprima ganduri si vointa proprie. Pictura nu fixeaza gesturi anume si nu opreste din drum pasii vreunui Apostol, cum se intampla pe zidurile altor biserici. Pictura de la Draganescu se unduieste, tresare, palpaie, respira si se inalta din teluric, spre apoteoza Invierii pe Cruce si intarirea mesajului lasat de parintele, ca o ultima avertizare: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant".
Sunt multe "indrazneli" si actualizari tulburatoare in pictura bisericii si toate par sa repete acelasi strigat de trambita apocaliptica, adresat omului: "Cu stiinta ati dezlantuit cataclismul stihiilor asupra voastra. Asa va trebuie. Ati inceput sfarsitul lumii!". O spune parintele Arsenie Boca, absolventul de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru pictural inscris pe perete, discursul parintelui pare sa devina tot mai clar si ultimativ - sa fugim de mandrie desarta, de neadevarul si minciuna zilelor noastre, care ne repeta mereu ca omul e stapanul deplin al lumii, care ne indeamna sa ne bucuram de placerile vietii si ne consoleaza perfid: "Fii pe pace. Ai destul timp sa te mantuiesti. La batranete ce ai sa faci?".

"Incepe timpul mucenicilor"

Neindoielnic, parintele isi cunostea sfarsitul. Ucenicul sau, Preasfintitul Daniil, episcopul ortodox din Varsetul Voivodinei, isi aminteste ca, in decembrie 1988, la ultima lor intalnire de la Prislop, parintele a plans pentru prima si ultima oara, in fata obstii adunate sa celebreze apropierea sfintelor sarbatori de Craciun. Anul urmator, in prag de iarna, parintele va cadea nemiscat la pat si se va stinge sfielnic si tacut, ca palpairea unei lumanari suflate de boarea unui vant. Nimeni nu poate sti cui anume ii erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranta, era un semn de despartire, dar si de intarire a ceea ce se spune ca profetise pentru ultima oara poporului roman, cu putin timp inainte de caderea comunismului: "Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol... Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti... Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor". 

Previziunea viitorului

Parintele Arsenie trebuie sa se fi despartit de noi cu regret si amaraciune. Nu numai ca vedea in duh ce o sa ni se intample, dar ne iubea pe toti atat de mult, incat ar fi vrut sa-i puna pe fagaraseni, dimpreuna cu tot poporul credincios, intr-o icoana a neamului romanesc, intruchipata sub forma unui taran simplu si imbracat in in, ce sta in rugaciune cu bratele spre cer, ca Moise pe munte, avand deasupra culmile carpatine, pe care se ridica crucea de pe Caraiman, cu o ceata de cuviosi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lacasuri ale neamului: Cozia, Voronet, biserica de lemn a lui Horea.
In cei aproape 80 de ani ai sai, parintele nu a mai avut timp sa ne lase decat niste insemnari si niste schite, desenate infrigurat in minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetandu-le cu atentie, vom descoperi cu uimire ca, in recluziunea meditativa de la Draganescu, parintele nici nu a profetit si nici nu a transpus dogmatic Scriptura in desene, ci a incercat, dupa cum singur recunoaste, sa picteze ceva mult mai important: zborul si tacerea. E limpede ca nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa I te apropii cu o catime macar, daca nu esti un pic vizionar si poet, daca nu repeti si nu crezi odata cu parintele ca prezentul nici nu ne domina si nici nu ne apartine. Atunci cand ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie si o capcana. Sa nu-l preamarim niciodata. "Prezentul", spunea cuviosul Arsenie Boca, "e doar viitorul trecutului”. 

 Sursa : internet