Despre inima

Despre inima

Ultima tema de meditatie a fost.... despre inima.

Am incercat sa inteleg si sa pun in cuvinte anumite trairi .

Am descoperit ca inima mea are individualitate proprie. Si ca poate fi mai mare decat mine .

In locul in care am pasit ...pasii mei nu aveau glas ....Era doar drumul si inima mea . Care batea sa-mi sparga pieptul.

Am simtit de la primul pas ca este diferit. Simteam asta cu inima ....Inainte sa plec. Bataile inimii deveneau tot mai puternice si ca sa pot sa domolesc emotia rosteam o rugaciune. Rugaciunea era insa diferita ….si suna asa ….Da-mi Doamne puterea sa reusesc sa pot purta ceea ce primesc si sa nu gresesc …Sa pot darui …

Era ca un presentiment .

Trairea a devenit coplesitoare . Am devenit numai inima. Numai bataie. Era asurzitoare , iar eu eram numai pulsatie. A fost greu sa pot sa-mi concentrez atentia si sa fac gesturi . Mana imi tremura impreuna cu corpul….cu inima….Eram doar …inima , ceea ce se revarsa din ea umplea toata incaperea , era ceva atat de puternic incat mi-era teama ca nu o sa pot duce …m-am ridicat si am incercat sa fac pasi …desi eram tot inima ....

Imi simteam picioarele si puteam sa merg , totusi faceam eforturi substantiale

Simteam ca am o responsabilitate foarte mare , ca inima mea se revarsa si umple toata incaperea .

M-am asezat si am incercat sa-mi fac liniste in ganduri ...sa le ordonez.

Despre inima vorbim adesea , cand vorbim de trairi , despre ceea ce simtim despre ...intuitie . Inima poate fi un sediu al intelectului , dar si un instrument de cunoastere si de asemenea un spatiu al lui Dumnezeu, ca loc al rugaciunii.

Pe de alta parte inima este locul in care regasim multe stari nedeslusite ale sufletului , greu de definit , locul pasiunilor , al trairilor celor mai personale si in acelasi timp tot ceea ce e mai adanc in tine .

Fiinta noastra cea mai intima , esenta acesteia o gasim in inima . Numai aici suntem noi insine , identitatea noastra cea mai profunda , in acest loc tainic , de nepatruns , centrul in care te poti pierde si unde te poti regasi.

E tot ce ai mai propriu. Aici nu semeni si nu poti fi asimilat cu nimeni altcineva.
Locul în care esti singur cu tine însuti, unic , autentic , nepredictibil .

Despre ce anume mi-a vorbit inima ?

Cu siguranta despre lucruri profunde , despre cunoastere , despre puterea si curajul de a fi tu insuti si despre capacitatea uriasa de a iubi .

Reads:

3,204

Uploaded:

01/23/2009

Category:

School Work>Study Guides, Notes, & Quizzes

Rated:

(10 Ratings)

Conferinta sustinuta de catre Andrei Plesu in cadrul Conferintelor Microsoft si a Conferintelor TNB.

Florys

Inima umana simte lucruri pe care ochii nu le pot vedea si stie lucruri pe care mintea nu le poate intelege. ( Robert Valett )

Unul dintre cele mai grele lucruri in viata este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta ( James Earl Jones)

Ritmuri

Este o zi speciala.

Chiar daca azi ma simt cenusa si nu ma regasesc ...stiu ca scanteia este inca acolo.

Mi-am luat o zi de ragaz pentru a fi numai cu mine.

Doar sa fiu....

Pentru o clipa am vazut soarele , care mi-a facut cu ochiul in semn de complicitate.

Apoi totul s-a acoperit de nori si ceata.

In acord cu trairile mele sufletesti. Cu incertitudinea si cautarea.

M-am simtit una cu copacii desfrunziti , tacuti si goi .

Si am stat ....fara ganduri , fara framantari , fara vise , fara sperante , fara intrebari. Desfrunzita , goala in interior si tacuta .

Cand mi-am ridicat ochii spre cer...acesta mi-a vorbit.

Cadeau fulgi de nea peste pomii umezi si retrasi in ei , ca un balsam binefacator.

Ca o promisiune .

Si peste lumea mea .

Fulgii vorbeau despre schimbare , de ceea ce vine neasteptat in viata ta si despre

un alt timp .

Acum a stat . Vreme de contemplare. Ceturile se ridica la cer ...si totul devine mai clar . Mai evident . E o vreme de retragere in sine , unde se aduna lumina , in pofida a tot ceea ce pare potrivinic si neinteles.

Chiar daca totul pare innegurat si incremenit , inlauntrul lucrurilor exista viata . Forte care se aduna si cresc .

Am zambit !

In ciuda aparentelor , scanteia este acolo. Mai vie ca oricand !

Florys

Despre importanta pe care o dam lucrurilor

Sunt momente in care simti ca lucrurile scapa de sub control. Vin in viata ta de-a valma , te naucesc si nu stii cum cum sa le reasezi , cum sa le ordonezi , macar in aparenta.

Nu stii ca ele vin cu atat forta , sau toate odata pentru ca tu insuti le-ai atras intr-un anume fel , poate inconstient sau poate pentru ca le-ai tratat prea multa vreme cu ignoranta.

Sau poate pentru ca ai nevoie de acestea. Ca sa te defineasca. Sa-ti spuna cine esti. Cat poti sa-ti fortezi limitele. Sau sa te invete sa spui „Nu”.

Un inteles care iti scapa .

In prima clipa te simti infrant si nu mai vezi limpede drumul , dar daca ai intelepciunea sa-ti iei o clipa de ragaz , sa opresti timpul , sa nu cedezi primului impuls , realizezi ca importanta este cea pe care tu o acorzi evenimentelor .

Am invatat azi ca este esential uneori sa schimbi prioritatea lucrurilor din viata ta si sa-ti acorzi credit , sa faci altceva decat ai face in mod firesc.

Simplu si la fel de neinteles . Conteaza !

Florys

Ucenicia lui Platon langa Socrate

Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea?

Socrate i-a raspuns: "Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi, dar tine cont ca nu ai voie sa faci decat o singura incercare!"

Platon l-a ascultat fara sa cracneasca, si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el.

Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit:

"-Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi un altul si mai maiestuos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zadar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic asemeni celui dintai, asa ca nu ti-am mai adus vreunul."

Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea!

***

Intr-o alta zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este casatoria?

Socrate i-a zis: "Mergi pana la padure si taie-mi cel mai mandru si mai chipes brad, dar adu-ti aminte ca nu ai voie sa faci decat un singur drum pentru asta!"

Platon a facut intocmai si a revenit dupa un timp cu un brad nu tocmai inalt si nu foarte frumos, dar indeajuns de aratos.

Socrate l-a intrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a raspuns:

"- Am vazut niste brazi foarte falnici in drumul meu prin padure, dar mi-am amintit ce s-a intamplat ultima data, cu spicul de grau, asa ca l-am ales pe acesta. Mi-a fost teama ca daca nu il iau cu mine ma voi intoarce din nou cu mainile goale, desi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zarit."

Socrate i-a spus: Aceasta este casatoria!

***

Cu o alta ocazie, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este fericirea?

De aceasta data, Socrate l-a indrumat: "Du-te pe malul raului si culege cea mai frumoasa floare pe care o vei gasi, dar tine seama ca nu poti sa alegi decat o singura data!"

Platon a facut asa cum i s-a cerut si, la intoarcere, a povestit:

"-Am vazut aceasta floare langa rau, am cules-o si m-am gandit ca este cea mai frumoasa dintre suratele ei. Desi am zarit si alte flori minunate, continui sa cred ca aceasta este fara egal!"

Platon i-a zis: Aceasta este fericirea!

***

Cu un alt prilej, Platon si-a intrebat invatatorul ce este viata?

Socrate i-a cerut sa faca un nou drum in padure si sa aduca de acolo cea mai frumoasa floare care ii va iesi in cale. Platon a plecat de indata, gata sa isi duca la indeplinire sarcina.

Au trecut trei zile, dar el nu si-a mai facut aparitia.

Socrate a mers si el in padure, sa isi caute ucenicul. In cele din urma, l-a descoperit in mijlocul unei poieni.

Socrate l-a intrebat daca a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a aratat-o, rasarind din pamant chiar langa el.

Invatatorul l-a intrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: "Daca faceam asta, s-ar fi vestejit curand. Chiar daca nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca am stat in preajma ei atunci cand a inflorit, iar atunci cand se va ofili voi cauta o alta, la fel de frumoasa. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o!"

Socrate i-a spus: Ei bine, se pare ca stii deja adevarul despre viata!

Calea Incercarii

 

Calea incercarii precede calea invatarii si marcheaza in viata omului perioada in care el se alatura fortelor evolutive si incepe sa lucreze la construirea propriului caracter.  El incepe cu seriozitate sa-si cultive calitati care el simte ca ii lipsesc, si se straduieste sa-si controleze sinele personal. El isi asambleaza corpul cauzal (corpul sufletesc) cu intentie, umpland orice fel de goluri care exista, astfel incat sa-l faca sa devina un receptor potrivit pentru Principiul Christic. Calea Incercarii poate fi asemuita cu cele 9 luni de gestatie dinaintea orei nasterii, unde ora nasterii marcheaza inceputul primei initieri.  Persoana aflata pe calea incercarii invata in principal sa se cunoasca pe sine, sa-si evalueze partile slabe, si sa le corecteze. Aspirantul spiritual invata astfel bazele Intelepciunii Divine, si intra in clasele de incepatori.  Clasele acestea se predau in spirit intre orele 22 si 5 dimineata, si fiecare elev este sub indrumarea directa a unui invatator spiritual de vibratie mai inalta. Invatarea se face ca la universitatile mari, exista ore de lectii, experimentari, examene, programarea incercarilor zilei urmatoare, si pe masura ce testarile sunt trecute cu succes, se face si avansarea.  Fiecare este inregistrat si progresul sau este verificat cu atentie. Fiecare este cunoscut prin intensitatea propriei lumini. Notele se dau deci in functie de marimea luminii emanate, de rata vibratiei, de puritatea tonului si de claritatea culorilor aurei. Omul care merge pe calea Incercarii poate ca nu este constient de faptul ca urmeaza aceste cursuri, dar poate simti deja cateva schimbari: 1. activitate mentala crescuta. 2. capacitate crescuta de asimilare a ideilor, si de vizionare a planului de evolutie. 3. cresterea sensibilitatii psihice. Numai cei care cauta initierea pentru puterea de a ajuta si binecuvanta pe cei din jur vor gasi implinirea dorintei lor. Motivele egoiste nu sunt permise. Multi oameni care sunt considerati initiati sunt de fapt abia porniti pe calea incercarii, si multi sunt oameni care incearca sa faca bine doar in virtutea intelegerii date de mentalul lor, intelegere care le depaseste insa puterea practica personala. Initierea Intaia Aceste initieri se fac in spirit, pe masura ce fiecare trece prin incercari de viata care ii ajuta sa evolueze. Initierea intaia este primul pas in imparatia spiritualitatii. Din Incaperile Ignorantei se trece in Incaperile Invatarii, pentru a ajunge la Incaperile Intelepciunii. Lectia de baza din initierea intaia este stapanirea vehicolului fizic - corpul fizic. Asa-numitele "pacate" ale corpului fizic - lacomia, dorinta de alcool, comportamentul imoral in viata sexuala, nu mai constituie o problema. Discipolul care a intrat in initierea intaia nu mai accepta sa fie robul acestor vicii. Prima initiere este deci "inceputul", si desi nu se vede aici prezenta sufletului, primul germene sufletesc a fost déjà vitalizat si adus in existenta. Chakra gatului este cea care are legatura cu initierea intaia, si in viata Christica (simbolul pentru umanitate) aceasta initiere s-a facut la nastere. Constiinta Christica care se manifesta in vietile celor care lucreaza cu initierea intaia ii pune in fata cu lectii de responsabilitate, iubire neconditionata, si serviciu. Un sfert din corpul fizic este deja compus din Lumina Spirituala dupa aceasta initiere. Initierea a doua Lectia principala din initierea a doua este controlul vehicolului astral si emotional.  Este cea mai grea initiere si poate sa dureze multe, multe vieti. Insa atunci cand a fost asimilata, initierile a treia si a patra urmeaza in succesiune rapida, poate chiar in aceeasi viata. Aceasta initiere se ocupa de controlul dorintelor. Natura inferioara devine usor de controlat, elemental astral este de asemenea controlat dupa dorinta, si corpul emotional devine pur, limpede si senin.  In viata Christica aceasta initiere este cunoscuta ca "Botezul".  Cuvintele cheie in aceasta initiere sunt dedicatia, incantarea si devotiunea. Dedicatia duce la incantare, care este apoi inlocuita de devotiune. Emotiile sunt stapanite, si factorul mental capata o importanta din ce in ce mai mare. Libertatea devine cuvantul cheie al celui care lucreaza cu initierea a doua. Sensibilitatea egoista a sinelui inferior este din ce in ce mai usor de controlat.  Corpul fizic este acum pe jumatate compus din Lumina Spirituala. Initierea a treia. Aceasta initiere aduce in continuare stapanirea corpului mental. Este cunoscuta si ca "Uniunea cu Sufletul". Constiinta celui care a atins initierea a treia este intrepatrunsa de Suflet, el/ea devenind una cu sinele sau superior. Intreaga sa personalitate primeste lumina de deasupra, mentalul inferior sau dorintele josnice nu mai au puterea de a-l controla, si vibratia personalitatii sale este de un grad foarte inalt. Aceasta se considera a fi prima initiere majora, unde mentalul devine deschis la idei, impulsuri si cunoastere intuitiva venita direct din planul sufletesc.  Discipolul primeste energie sufleteasca, si cunoaste gruparea sufleteasca de care apartine.  Acumularea cunostintelor se face extrem de rapid, energiile corpului cauzal devenindu-i accesibile. Corpul fizic este acum trei sferturi Lumina Spirituala.  Discipolul este indrumat direct de catre aspectul monadic, fara sa mai fie nevoie sa-si exteriorizeze sufletul ca intermediar. La aceasta initiere discipolul a stapanit capacitatea de a folosi forta gandului, si a inteles legile creative ale constructiei mentale. In viata Christica aceasta initiere este manifestata ca Transfigurarea sau Schimbarea la Fata.  La aceasta initiere este deschis al treilea ochi si polarizarea se face pe alt nivel, mai inalt.  Daca la initierea a doua polarizarea s-a facut pe corpul astral si emotional, la initierea a treia polarizarea se face pe corpul mental. Dupa aceasta initiere discipolul si-a invatat teoretic si practic legile propriei naturi, si materia celor trei corpuri a devenit relativ pura.  Mai mult decat forma fizica, pozitia dominanta este luata de catre Suflet. Un voltaj extrem de puternic de energie spirituala trece prin asemenea persoana, ca printr-o bagheta. Initierea a patra Initierea a patra este cunoscuta ca "renuntarea". Renuntarea la viata personala pentru un scop mai mare este simbolizata prin crucificarea personalitatii, si trecerea se face de la sinele sufletesc catre o viziune mai larga, mai universala, in planul spiritual.

Tainica putere a idealului

Aspiratiile profunde ale sufletului si dorintele pure ale inimii sunt adevarate profetii, sunt vestitorii a ceea ce poate deveni realitate. Ele sunt cu totul altceva decat poftele oarbe, izvorate din lacomie sau alte tendinte inferioare.

Cand incepem a dori ceva din toata inima cream o legatura intre acel lucru si noi, legatura cu atat mai puternica cu cat dorinta noastra este mai arzatoare si straduinta noastra de a o realiza mai inteleapta.

Ceea ce ne blocheaza este faptul ca dam prea multa importanta aspectului material al lucrurilor si nu acordam destula atentie idealului nostru. Ar trebui sa ne obisnuim sa traim mai intai in gandurile noastre idealul pe care dorim sa il realizam.

Daca, de exemplu, dorim sa ramanem tineri, trebuie sa traim permanent cu mentalizarea tineretii, daca dorim sa fim frumosi, trebuie sa traim mentinand permanent starea mentala sau, altfel spus, rezonanta specifica pe care o creeaza frumusetea.

Trebuie sa avem mereu prezenta in suflet si in minte viziunea fiintei care vrem sa fim si in acelasi timp sa credem cu tarie ca putem ajunge acea fiinta, indepartand imediat orice idee de boala sau orice sugestie de inferioritate care s-ar putea strecura in mintea noastra.

Nu trebuie sa ne lasam niciodata prea mult preocupati de slabiciunile si lipsurile noastre. Avand mereu prezent idealul nostru in minte si luptand curajosi sa il realizam, ne vom ridica cu siguranta pana la el.

In credinta mentinuta cu tarie ca dorintele si aspiratiile noastre se vor realiza, ca visurile noastre se vor infaptui, se afla o mare si tainica putere. Nimic nu ne ajuta mai mult decat convingerea ca lucrurile se vor transforma intotdeauna in bine si nu in rau, ca vom reusi si nu ca vom cadea, ca vom fi fericiti in ciuda a tot ce s-ar putea intampla sau nu.

Pastrand o atitudine optimista puteti fi siguri ca va veti atinge scopul, orice veti urmari sa faceti sau sa fiti, si veti constata cu surprindere cat de mult vi se vor dezvolta calitatile si cat de mult se va transforma in bine intreaga voastra viata. Atunci cand mentalul si-a format obiceiul de a se hrani numai cu ganduri vesele, optimiste si incurajatoare nu mai poate face altfel.

Credinta ca viitorul ne va rezerva numai lucruri bune, convingerea ca vom fi fericiti si ca vom prospera, fiind pregatiti sa facem fata oricarei eventualitati, iata cel mai bun capital de care ne putem ajuta in viata.

Ceea ce urmarim sa realizam cu tarie tinde intotdeauna sa se indeplineasca in viata noastra, chiar daca la inceput ar putea parea imposibil. Daca ne vom reprezenta in mod viu, prin imagini mentale clare si suficient mentinute, ceea ce am dori sa fie viata noastra si daca vom urmari mereu si energic infaptuirea idealurilor noastre, cu intreaga forta interioara de care dispunem, este mult mai sigur ca vom reusi decat daca vom nesocoti aceasta atitudine.

Multi oameni renunta cu foarte mare usurinta la aspiratiile si idealurile lor. Ei nu inteleg ca intensitatea si statornicia dorintei este cea care le confera puterea de infaptuire. Efortul perseverent de a mentine intensitatea aspiratiei are puterea de a o transforma in realitate. Nu are nici o importanta faptul ca aceasta realitate poate parea la inceput putin probabila sau indepartata, ca viitorul pare intunecat, este suficient ca noi sa credem in ea cu intensitate si sa luptam energic pentru ea, si mai devreme sau mai tarziu ea ne va apartine.

Dorinta incepe sa fie cu adevarat un stimulent numai atunci cand se transforma in hotarare trainica. Aspiratia unita cu o hotarare ferma da nastere acelei puteri creatoare care se traduce apoi in rezultat practic. Fara intrerupere noi ne amplificam sau ne micsoram forta interioara prin calitatea gandurilor noastre, a emotiilor noastre, a idealurilor noastre.

Nu ganditi si nu spuneti despre voi decat ceea ce doriti sa fiti in realitate. Persoanele care mereu se plang, care mereu spun, pretutindeni si de prisos, ca sunt obosite, extenuate, ca nu au noroc, ca un destin nefast le urmareste si ca asa vor ramane intotdeauna, ca au muncit mult incercand zadarnic sa ajunga la un rezultat, nu-si dau seama ca astfel nu fac decat sa isi adanceasca si sa isi agraveze mereu in minte aceste intunecate tablouri, a caror creatori sunt chiar ele, si care, de altfel, cu siguranta vor deveni o realitate pentru ele. De aceea, nu admiteti nici o clipa ca sunteti bolnavi sau abatuti, caci gandind astfel aceste stari negative vor capata putere asupra voastra.

Suntem cu totii rezultatul gandurilor noastre si ajungem intocmai asa cum noi insine ne mentalizam, chiar si in cele mai secrete ganduri ale noastre. Obiceiul de a vedea zilnic in noi o fiinta creata pentru a indeplini o misiune divina perfecta, o fiinta capabila de a-si indeplini menirea, ne confera o nestramutata incredere, o minunata putere si o neintrerupta incurajare.

Daca doriti sa porniti pe o cale oarecare, indreptati-va gandurile in acea directie dandu-le o cat mai mare vioiciune posibila, concentrati-va atentia asupra lor pana cand veti simti ca ele va imping inainte si ca aproape le vedeti infaptuite. Astfel puteti fi siguri ca pana la urma ele se vor infaptui. Treptat, fiinta slaba, imperfecta, inconstienta creata de falsul nostru mod de viata, din pacate atat de larg acceptat, va fi inlocuita de omul ideal, asa cum trebuie sa ni-l imaginam creat de Dumnezeu.

Idealul este un neintrecut sculptor de caractere. El are o imensa influenta asupra cailor vietii noastre. Nimanui nu-i este posibil sa ascunda prea mult timp ceea ce ii preocupa in mod obisnuit gandurile, expresia fetei si modul sau de viata il vor da de gol.

De aceea trebuie sa veghem ca emotiile si gandurile noastre sa fie mereu superioare, nobile, folositoare. Hotarati-va sa nu aveti nimic in comun cu gandurile sau actiunile de calitate inferioara; tot ceea ce faceti sa poarte pecetea perfectiunii.


sursa: www.venus.org.ro

Despre prietenie ....

"- Buna ziua - zise vulpea.

- Buna ziua - raspunse cuviincios micul print, care se intoarse, insa nu vazu pe nimeni.

- Sunt aici - zise glasul sub mar ...

- Cine esti tu? zise micul print. Esti tare frumoasa ...

- Sunt o vulpe - zise vulpea.

- Vino sa te joci cu mine - o pofti micul print. Sunt atat de trist.

- Nu pot sa ma joc cu tine - zise vulpea. Nu sunt imblanzita.

- A! iarta-ma - rosti micul print.

Insa, dupa un rastimp de gandire, adauga:

- Ce inseamna "a imblanzi"?

- Nu esti de prin partile locului - zise vulpea - ce cauti pe-aici?

- Caut oamenii - zise micul print. Ce inseamna "a imblanzi"?

- Oamenii - zise vulpea - au pusti si vaneaza. E foarte neplacut! Mai cresc si gaini. E sigurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?

- Nu - zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna "a imblanzi"?

- E un lucru care prea e dat uitarii - zise vulpea. Inseamna "a-ti crea legaturi" ...

- A-ti crea legaturi?

- Desigur - zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu n-am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi.

Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume ...

- Incep sa inteleg - zise micul print. E undeva o floare ... mi se pare ca m-a imblanzit ...

- Se prea poate - zise vulpea. Pe Pamant intalnesti tot soiul de lucruri.

- O! Dar nu e pe Pamant - zise micul print.

Vulpea se arata foarte nedumerita:

- Pe alta planeta?

- Da.

- Pe planeta aceea sunt vanatori?

- Nu.

- Interesant! Dar gaini?

- Nici.

- Nimic nu e desavarsit - suspina vulpea.

Vulpea insa se intorse la gandurile sale:

- Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.

Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau ...

Vulpea tacu si se uita indelung la micul print:
- Te rog ... imblanzeste-ma - zise apoi.

- Bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.

- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

- Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine ...

A doua zi, micul print veni din nou.

- Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora - zise vulpea. Daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobec sufletul. Ne trebuie rituri.

- Ce-i acela rit? zise micul print.

- E si el ceva cu totul dat uitarii - zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore. Au un rit, spre pilda, vanatorii mei. Se duc sa joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! Ma plimb si eu, atunci, pana la vie. Daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea vacanta niciodata.

Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:

- Vai! zise vulpea ... Am sa plang ...

- Din vina ta - zise micul print - eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci ai vrut sa te-mblanzesc ...

- Asa e - zise vulpea.

- Dar ai sa plangi! zise micul print.

- Asa e - zise vulpea.

- Atunci nu dobandesti nimic din asta!

- Ba dobandesc - zise vulpea - datorita culorii graului. Apoi adauga:

- Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman. Intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun, iar eu iti voi darui o taina.

Micul print se duse sa mai vada o data trandafirii:

- Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Sunteti precum era si vulpea mea. Nu era decat o vulpe, aidoma cu altele, o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seaman.

Si florile se rusinara.

- Voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte - le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca-i asemeni voua. ea insa, singura, e mai de pret decat voi toate la un laolalta, fiindca pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. fiindca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindca pentru ea am ucis eu omizile (in afara doar de cateva, pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o eu cum se plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum tacea.

Fiindca ea e floarea mea.

Si se duse inapoi, la vulpe.

- Ramai cu bine - zise el ...

- Te du cu bine - zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor - spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.

- Numai timpul cheltuit cu floarea mea ... facu micul print, ca sa tina minte.

- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta - zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta."

Antoine de Saint Exupery - Micul Print

__________________

Sapte sugestii extraordinare

Aici sunt sapte sugestii pentru a va ajuta sa transcedeti ideile imprimate ale auto-importantei. Toate acestea sunt desemnate sa va ajute in prevenirea identificarii false cu egoul importantei de sine.



1. Opriti-va din a va mai simti ofensati. Obiceiurile altora nu constitue un motiv pentru a fi imobilizati. Ceea ce va ofenseaza nu face decat sa va slabeasca . Daca va uitati dupa ocaziile in care santeti ofensati, le veti gasi la fiecare colt. Asa lucreaza egoul vostru , convingandu-va ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este. Dar voi puteti deveni un apreciator al vietii si sa va potriviti cu Spiritul universal al Creatiei. Voi nu puteti realiza puterea intentiei , prin aceea ca va simtiti ofensati. Actionati pentru a eradica ororile acestei lumi , care sant emanate dintr-o identificare cu un ego masiv, dar stati in pace. Asa cum ” Cursul in Miracole” ne aminteste :” Pacea este a lui Dumnezeu , voi , care santeti parte din Dumnezeu, nu santeti acasa, cu exceptia pacii Lui. Fiinta apartine lui Dumnezeu , voi , care santeti o parte din Dumnezeu, nu santeti acasa , cu exceptia de a fi in pacea Lui . A fi ofensat, creaza aceeasi energie distructiva , care va ofenseaza in primul rand si conduce la atac, la contraatac si la razboi.



2. Renuntati la nevoia voastra de a castiga. Ego iubeste sa ne divida in castigatori si pierzatori. Scopul castigului este un remediu pentru a evita constient contactul cu intentia. De ce ? Deoarece, in ultima instanta, a castiga tot timpul este imposibil. Cineva acolo va fi intotdeauna mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept si va veti simti fara valoare si insignifiant. Voi nu santeti castigurile sau victoriile voastre. Voi va puteti bucura de competitie si sa va amuzati intr-o lume unde castigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista pierzatori intr-o lume in care toti impart aceeasi sursa a energiei. Tot ceea ce puteti spune intr-o zi este ca ati atins performanta la un anumit nivel, in comparatie cu nivelele altora , in acea zi. Dar astazi este o alta zi , cu alti competitori si noi circumstante de luat in considerare. Voi santeti totusi infinita prezenta intr-un corp, care este intr-o alta zi (decada), mai batran. Renuntati la nevoia de a castiga, fara sa fiti de acord ca opusul castigului este pierdere. Aceasta este frica egoului. Daca corpul vostru nu exceleaza intr-un mod castigator in aceasta zi , pur si simplu nu conteaza cand va identificati exclusiv cu egoul vostru. Fiti observatorul, observand si bucurandu-va de tot, fara nevoia de a castiga un trofeu. Fiti in pace si potriviti-va cu energia intentiei. Si, in mod ironic,de altfel, ati observat ca cele mai multe dintre victorii vor aparea in viata voastra , cu cat le urmariti mai putin.



3. Renuntati la nevoia de a avea dreptate. Egoul este sursa unor multime de conflicte si disensiuni, deoarece el va impinge in directia de a le spune oamenilor ca gresesc. Cand santeti ostili, va deconectati de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bun, iubitor si receptiv ; si liber de manie, resentimente sau amaraciune. Renuntand la nevoia de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre este ca si cum ati spune egoului:” Eu nu sant sclavul tau.. Eu doresc sa imbratisez bunatatea si resping nevoia ta de a avea dreptate. Eu doresc sa ofer acestei persoane o sansa de a se simti mai bine , spunandu-i ca ea are dreptate si multumindu-i pentru ca m-a indreptat in directia adevarului. ” Cand voi renuntati la nevoia de a avea dreptate , santeti capabili sa va imputerniciti conectia cu puterea intentiei. Dar tineti minte ca egoul este un combatant hotarat. Eu am vazut oameni si relatii minunate blocati de nevoia lor de a avea dreptate. Eu va indemn sa renuntati la aceasta nevoie de conducere a egoului , oprindu-va in mijlocul unui argument, intrebandu-va :” Vreau sa am dreptate sau sa fiu fericit?” Cand alegeti o dispozitie spirituala plina de fericire, de iubire , conectia voastra cu intentia este intarita. Aceste momente , in final, expandeaza noua voastra conectie cu puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi in crearea vietii pe care ati intentionat sa o traiti.



4. Renuntati la nevoia de a fi superior. Adevarata noblete nu inseamna sa fii mai bun decat altcineva. Este vorba de a fi mai bun decat obisnuiai sa fii. Stati concentrati pe propria crestere, cu o constiinta constanta ca nimeni de pe planeta nu este mai bun decat altcineva. Noi toti santem emanati de catre aceeasi forta a vietii creative. Noi toti avem o misiune de a realiza esenta noastra harazita ; tot ceea ce trebuie sa avem pentru a ne implini destinul este disponibil pentru noi. Nimic din toate astea nu sant posibile cand va vedeti superiori fata de altii. Aceasta este o veche zicala, dar nu mai putin adevarata : noi santem toti egali in ochii lui Dumnezeu. Lasati nevoia de a va simti superiori , vazand relevarea lui Dumnezeu in fiecare. Nu-i judecati pe altii dupa aparentele, realizarile, posesiunile si alte indicii ale egoului. Cand proiectati sentimente ale superioritatii , asta veti primi inapoi, conducand la resentimente si in final la sentimente ostile. Aceste sentimente devin vehicole care va duc departe de intentie. Un “Curs in Miracole” , se adreseaza acestei nevoi de a fi superior si special :” A fi special , aceasta face intotdeauna comparatii. Aceasta este vazuta ca o lipsa vazuta in altii si mentinuta prin cautarea tuturor lipsurilor care pot fi percepute. “



5. Renuntati la nevoia de a avea mai mult. Mantra egoului este – mai mult. El nu este niciodata satisfacut. Nu conteaza cat de mult ati realizat sau ati castigat, egoul vostru insista ca nu este destul. Voi va veti gasi intr-o perpetua stare de lupta si de eliminare a posibilitatii de a ajunge vreodata. Totusi, in realitate voi deja ati ajuns si cum alegeti sa folositi acest moment prezent in viata voastra este alegerea voastra. In mod ironic, cand va opriti din nevoia de a avea mai mult , mai mult din ceea ce doriti, pare ca soseste in viata voastra. De cand va detasati de nevoia pentru acele lucruri, gasiti ca este mai usor sa le dati altora , deoarece realizati cat de putin aveti nevoie pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este multumita cu ea insasi, expandandu-se constant si creand noua viata, neincercand niciodata sa mentina creatiile pentru ea insasi, in mod egoist. Ea le creaza si le da drumul. Asa cum voi renuntati la nevoia egoului de a avea mai mult, voi va unificati cu Sursa. Voi creati, atrageti catre voi si dati drumul , necerand niciodata, ca mai mult sa vina pe calea voastra. Ca un apreciator al tuturor lucrurilor care vi se arata, voi invatati lectii puternice . St. Francisc de Assisi spunea :” In daruire sta ceea ce primim”. Prin permiterea abundentei de a curge prin voi , voi va potriviti cu Sursa voastra si garantati ca aceasta energie va continua sa curga.



6. Renuntati la identificarea voastra cu bazele realizarilor voastre. Acesta poate fi un concept dificil , daca credeti ca voi santeti realizarile voastre. Dumnezeu compune toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construieste toate cladirile, Dumenzeu este sursa tuturor realizarilor voastre. Eu pot auzi egoul vostru cum protesteaza cu voce tare. Ramaneti acordati la aceasta idee. Totul emana din Sursa ! Voi si acea Sursa santeti una ! Voi nu santeti acest corp si realizarile sale. Voi santeti observatorul. Observati totul ; si firi recunoscatori pentru abilitatile pe care le-ati acumulat. Dar dati intregul credit puterii intentiei, care v-a adus in existenta si din care santeti o parte materializata. Cu cat mai putin dati credit realizarilor voastre si cu cat stati mai mult conectati cu cele 7 fatete ale intentiei, cu atat santeti mai liberi sa realizati si cu atat mai multe vi se arata. Aceasta se intampla cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri, ca voi parasiti pacea si gratitudinea Sursei voastre.




7. Renuntati la reputatia voastra . Reputatia voastra nu sta in voi. Ea sta in mintile altora. De aceea, voi nu aveti control asupra ei deloc. Daca voi vorbiti la 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii. Conectandu-va la intentie, asta inseamna sa va ascultati inima si sa va conduceti voi insiva, bazati pe ceea ce va spune acea voce interioara , despre scopul vostru aici. Daca voi santeti preocupati de cum veti fi perceputi de catre ceilalti , atunci va veti deconecta de la intentie si veti permite opiniilor altora sa va ghideze. Acesta este egoul vostru la munca. Aceasta este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei. Nu puteti face nimic, decat sa va deconectati de la sursa puterii si sa deveniti convinsi ca scopul vostru este sa dovediti altora cat de stapan si superior santeti si sa va cheltuiti energia asteptand sa castigati o reputatie gigantica alaturi de alte egouri. Faceti ceea ce faceti deoarece vocea voastra interioara este intotdeauna conectata si recunoscatoare Sursei , deci, va directioneaza. Mentineti-va scopul, detasati-va de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ce rezida in voi : caracterul vostru. Lasati ca reputatia sa fie dezbatuta de altii: nu are nimic de a face cu voi. Sau, cum ar spune titilul unei carti: “Ceea Ce Crezi Despre Mine Nu Este Treaba Mea !”.

Ce vom trai ca experienta

Exista trei zone dominante de constiinta, transpuse in trei linii temporale dominante : 3D, 4D si 5D. Un suflet 3D care nu va evolua in zona vibrationala 4D pe masura ce aceste portaluri se apropie (2012, 2017, 2030), va tinde sa aiba o viata din ce in ce mai dificila pana cand, in cele din urma, va parasi planeta (prin parasirea corpului fizic). Daca sufletul este 4D, va ramane aici pe planeta si va putea deveni constient ca unele suflete vor vibra la o rata mult mai mare si veti putea observa la un moment dat cum acele suflete care se ridica in 5D radiaza Lumina. Sufletul ce vibreaza 4D se va putea relationa cu cele care vibreaza 5D. Dar, daca esti un suflet 3D, nu vei mai fi in preajma celor care urca in 5D, deci nu vei putea observa cum la un moment dat sufletele 5D dispar (din zona perceptuala) in Lumina. Aceasta din cauza Legii Atractiei. Vei fi insa constient de sufletele 4D ( asa cum multe suflete care sunt 4D in prezent se pot relationa cu membri ai familiei care au ramas 3D). Dar va fi din ce in ce mai dificil pentru sufletele 3D sa continue relationarea. Asadar, este o intrebare generala. Noi dorim sa subliniem ca invizibilitatea psihologica apare mai intai (inainte de ascensiune). Dar nu am definit complet conceptul de invizibilitate psihologica. Daca esti invizibil psihologic pentru altcineva, nu vei avea absolut nimic in comun cu acel cineva si, chiar daca respectivul va percepe prin nervul optic prezenta ta, acesta nu va avea nici o reactie emotionala sau mentala fata de tine. Asadar, vei putea sa treci prin cele mai periculoase zone in orase, singur si ne-inarmat si nimeni nu te va deranja, deoarece diferenta de vibratie va fi atat de mare incat nu se vor putea relationa cu tine. Este un fenomen similar cu cel in care unele vase marine au intalnit in drumul lor zone de pamant locuite de triburi foarte primitive. Deoarece vasele erau atat de mari si in afara zonei inteligibile ale acestor triburi, desi erau ancorate langa tarm, triburile nici macar nu le-au observat. Acesta este un exemplu de cum poti fi perceput sau nu de catre cei de vibratie diferita fata de tine.

CRIZA PSIHO-SPIRITUALA DE TRANSFORMARE.NODURI SI SEMNE

”Ce se petrece cu mine în ultimul timp? În ultimele luni, în ultimii ani? Ce se petrece cu viața mea? Ce este această tulburare stranie pe care o simt în interior, din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai ciudată, ce este această tremurare a inimii mele, acest plâns care stă să izbucnească în fiece moment, această sensibilitate extremă, ca și cum tot ceea ce se petrece împrejurul meu ar trece prin mine însumi?

Ce este această frică lăuntrică ale cărei valuri le simt, ce este vântul acesta interior care-mi spulberă mintea, care mă împiedică să mă concentrez la ceea ce fac, ce sunt aceste cutremure interioare provocând crăpături adânci în ființa mea?

De ce pare că totul se prăbușeșete, iar lumea așa cum am cunoscut-o… de ce dispare? De ce prietenii mei și familia mea se uită ciudat la mine? De ce mă îndepărtez de aceia pe care știu bine că-i iubesc? Poate că am început s-o iau razna, poate că am nevoie de ….”

Recunoașteți aceste întrebări? Recunoașteți aceste stări greu de descris și încă mai greu de explicat?

Luați o mică pauză în vreme ce citiți acest rânduri, respirați adânc și priviți pentru o clipă în interiorul vostru, simțiți o clipă spațiul lăuntric și dacă acolo este o emoție nedefinită, o căldură, o strângere de inimă, o zvâcnire înlăcrimată, atunci să știți că nu, nu sunteți pe cale să vă pierdeți mințile, nu aveți nevoie nici de un psihiatru și nici de medicamente, nu aveți nevoie de nimic, decât de încredere în voi înșivă, în ceea ce se petrece acolo. Suntem mulți aceia care am trecut și trecem prin aceste stări neobișnuite de conștiință. Căci despre asta este vorba, despre o enormă transformare a Conștiinței care, din perspectiva minții, pare o ”criză”.

Da, este o criză, dar este o criză de transformare profundă a ceea ce suntem, este o criză spirituală. Devenim ceea ce suntem cu adevărat. Descoperim încetul cu încetul, uneori într-un mod dureros, adevăratele noastre dimensiuni și adevărata noastră natură. Trupul nostru, energia noastră, emoțiile noastre și mai ales mintea noastră sunt bulversate, căci ordinea pe care o cunoșteau dintotdeauna se destramă, structurile interioare pe care le-am întărit folosindu-le timp de mii de vieți, sunt acum în pragul disoluției. Iar această disoluție este un proces dificil, uneori înfricoșător – căci tot ceea ce nu cunoaștem reprezintă obiectul unei temeri. Dar disoluției interioare nu îi urmează haosul. Destructurării lăuntrice nu îi urmează nici moartea, nici nebunia, ci o nouă ordine pe care mintea nu o poate nici imagina, nici prevedea. Noile dimensiuni ale Ființei se nasc din această disoluție aparentă. Nu ceea ce suntem cu adevărat dispare, ci doar ceea ce am crezut că suntem. Identificările noastre, mecanismele noastre, personajele interioare pe care le-am jucat de atâtea ori, vocile, aspectele noastre pe care le-am trăit de-a lungul lungii noastre istorii, toate acestea se dau la o parte pentru a face loc Ființei care suntem cu adevărat.

Este un proces de Conștiință.

Aceia care ne cunoașteți, știți deja că ceea ce facem noi aici, pe Călătoria Inimii și în workshop-urile noastre și în întâlnirile noastre cu voi, se referă la stările de Conștiință extinsă. Lucrăm cu stările de Conștiință extinsă, împărtășim cu voi trăirile noastre și Călătoriile noastre, expansionând mereu mai mult Cunoașterea de Sine și Trăirea de Sine. Tot mai mulți dintre voi trăiesc în mod direct stări de Conștiință extinsă în mod spontan. Tot mai mulți dintre voi își îndreaptă atenția spre interior, acolo unde se petrec toate acestea. De multe ori, acesta este momentul în care, în mod sincronic, un prieten vă spune despre Călătoria Inimii și despre faptul că nu sunteți singuri în această călătorie sacră. Că mai sunt mulți aceia care trec prin toate acestea și că există mijloace simple de a deveni conștienți de procesele interioare.

Dragii noștri prieteni, aceia dintre voi care recunoașteți stările descrise mai sus, să știți cu toată siguranța că ceea ce se petrece cu voi în aceste vremuri, sunt semnele Marii Transformări care are loc la scara întregii Conștiințe. Este ceea ce ați citit de multe ori, este ceea ce v-ați dorit de multe ori, este ceea ce ați așteptat vreme de milenii, ceea ce ați căutat de-a lungul a multe vieți ale voastre și care iată, acum se petrece. Este procesul Trezirii interioare despre care vorbeau marii Maeștri, este sfîrșitul unui timp și începutul unui altui timp. Trăim împreună timpuri sacre, în care se naște o nouă Umanitate. Noi suntem actorii acestui proces extraordinar, iar dificultatea fizică, energetică, emoțională și mentală a acestui proces este echilibrată de privilegiul de a lua parte în mod direct la el. Nu suntem victimele acestor transformări ale Conștiinței universale, căci noi suntem această Conștiință. Nu suntem bieți muritori supuși meandrelor unei Divinități capricioase, ci suntem Divinitatea însăși care se trezește într-un trup uman, într-o nouă dimensiune a Conștiinței care nu a mai fost experimentată niciodată în întreaga Creație.

Dar, despre toate acestea vom mai vorbi în întâlnirile noastre.

Rostul acestor râduri este mai curând unul utilitar și pragmatic. Cum recunoaștem simptomele unei ”crize” de transformare psiho-spirituală? Și, atunci când le recunoaștem, ce este de făcut? Foarte mulți oameni care ajung la workshop-urile noastre, la întâlnirile cu noi și care citesc cărțile editate de noi, ne pun aceste întrebări. Deasemeni foarte mulți dintre aceia care au nevoie de sprijin pentru a trece prin aceste transformări ne spun că timp îndelungat au crezut că e ceva în neregulă cu ei. Că au fost speriați de felul în care realitatea lor a început să se dizolve. Astfel că am hotărât să publicăm aici un fel de ghid pentru cei care trec prin ceea ce noi numim ”Criza de Transformare Psiho-Spirituală”. Nu este un ghid exclusiv, dar cuprinde cele mai importante semne ale Transformării, care pot apărea pe diferite niveluri interioare, dar și în viața de zi cu zi. Aceste semne au fost recunoscute de noi de-a lungul timpului fiind relatate de cei cu care lucrăm în spații de Conștiință extinsă, dar și din experiența noastră personală.

Semne ale Crizei de Transformare Psiho-Spirituală

1. Nivelul fizic.

Accese de oboseală profundă, moliciune a corpului, aritmii ale respirației, aritmii cardiace, lipsa de forță în brațe, palme și picioare. Dureri lombare ce par să vină din interiorul corpului, senzații de arsură, temperatură ridicată ale unor zone ale corpului sau în ansamblu. Durere și arsură la nivelul osului sacral. Dureri în zona cefei, a umerilor, a coloanei vertebrale. Dureri ale mușchilor spatelui, cârcei, blocaje la nivelul fibrei musculare. Senzații de căldură/arsură la nivelul creștetului capului și al tălpilor, la nivel pelvian, la nivelul centrului pieptului. Tulburări temporare ale văzului și ale auzului. Uscăciune a pielii, senzații de arsură, descuamare a pielii la nivelul feței, urechilor, mâncărime a pielii oriunde pe corp. Dureri ”ciudate” de cap. Aceste semne nu apar toate în același timp și nici nu este obligatoriu să experimentăm toate aceste senzații la nivel fizic. Ele sunt semnele unor profunde transformări interioare la nivel celular și al ADN-ului. Sunt trecătoare.

Atitudinea potrivită față de aceste simptome fizice este aceea de observare, acceptare și însoțire blândă a acestora. Ne îmbrățișăm durerea având conștiința că sunt semnele transformării interioare, ale încorporării unor noi niveluri de Conștiință și energie.

În limbaj mistic este vorba despre nașterea Divinității Interioare, despre încolțirea Seminței Cristice.

2.Nivelul energetic.

Senzații ”bizare” în corp, ca și cum ar exista acolo, în interiorul corpului, distorsionări ale curgerii energiei. Furicături, senzații de cald/rece, senzații de ”electricitate”, sensibilitate extremă a simțului pipăitului, senzația de ”spațiu interior”. Apare posibilitatea de a simți cu acuitate orice loc din interiorul corpului și o extremă sensibilitate la mediu. Stările interioare pot fi în rezonanță rapidă cu stările oamenilor din preajmă. Ființa se deschide din punct de vedere energetic. Unii dintre voi pot vedea fenomene energetice, campuri de lumină, aure. Sensibilitate extremă ale tuturor simțurilor, vedere, auz, miros, pipăit, gust, sau dimpotrivă, diminuări ale acestora. Atingerile devin de o extremă sensibilitate.

Atitudinea potrivită este cea de observare și explorare liniștită acestor fenomene.

3.Nivelul emoțional.

Emoțiile capătă proporții și intensități uneori extreme, oricare ar fi ele, de la tristețe la mânie, de la disperare și descurajare la entuziasmul cel mai viu și bucurie explozivă. Spațiul emoțional interior capătă profunzime și volum și se manifestă uneori fără să poată fi oprit și fără motive aparente. Tristețea poate merge uneori până la dimensiuni depresive. Înainte de a recurge la mijloace de suprimare ale acestor stări, amintiți-vă de faptul că ȘTIȚI ce se petrece. Intrați în stările emoționale cu curaj, devenind observatorii lor, în acceptare și observare și îmbrățișare a stării. Nivelul emoțional și cel energetic lucrează împreună cu cel fizic.

Este posibil ca semnele fizice, energetice și emoționale să apară împreună. Nu ”ținem” de aceste stări, nu le judecăm ca fiind bune sau rele, doar suntem conștienți de ele. Energiile trecutului pleacă. Uneori apar amintiri foarte intense ale unor împrejurări din această viață și din alte vieți, asocieri de imagini și persoane, sentimente puternice care au aparența unor descărăcări fulgerătoare. Ceva din Ființa noastră pleacă pentru a se întoarce la noi după o transformare profundă.

Uneori aceste emoții vor ieși sub forma plânsului – aparent fără motiv. Le lăsăm să iasă. Plânsul este o descărcare benefică. Pot apărea sentimente de însigurare, de părăsire, de abandon, de separare fară de sine și de ceilalți, de familie și de prieteni. Poate apărea intoleranța la anumite medii, la aglomerație, intoleranța la discuții nesfârșite, refuzul de a perpetua anumite obiceiuri și relații, nevoia de a fi singur și nevoia de interiorizare, de a coborâ înăuntru.De multe ori apare refuzul de a rămâne în sistem, nevoia puternică de a părăsi o conjunctură care acum devine apăsătoare, de a părăsi un job, un loc, un mediu care nu se mai potrivește cu realitatea noastră interioară.

Facem lucruile pe care le simțim necesare fără să ținem seama de părerile celorlalți. Dacă nu ne ascultăm vocile interioare apare suferința.

Pot apărea stări de anxietate până la frică existențială, sentimentul că lumea se sfârșește. Sentimentul de gol interior. Nu încercăm să înlăturăm aceste sentimente. Observați-le, îmbrățișați-le! Se vor dizolva. Când pare insuportabil, respirăm adânc pentru a ne centra și a ne regăsi echilibrul. Suntem ca un vas care încape în el o furtună, dar nu suntem însăși furtuna, odată ce o putem observa.

Poate apărea un ”dor” de nerostit, un sentiment de plecare, de părăsire, de inutilitate, un dor cosmic ce poate îmbrăca tendințe suicidare. Observați-le. Ne amintim că nu sunt decât semne ale unei profunde transformări interioare. Cu adevărat, un mare capitol din istoria noastră personală se termină în aceste timpuri. Dar numai pentru a face loc unui nou început. Ceea ce am crezut că suntem, se dizolvă pentru a face loc Ființei complete care suntem. Toată istoria vieților noastre a pregătit acest moment astral al Transformării. Ceva ”moare” în noi, identitățile noastre nenumărate, iluzia, dar în realitate este o transformare. Ceea ce suntem cu adevărat nu poate muri. Doar se transformă.

4.Nivelul mental

Accese de gândire compulsivă, repetitivă. Gândirea, rațiunea, pare a se comporta precum un computer defect, în buclă. Apar structuri mentale și serii de structuri care se repetă aparent la nesfârșit, însoțite de teamă, de grija de a nu ”o lua razna”. Apar gânduri care nu par gânduri străine, dar care nu sunt ale noastre. Și așa și este, căci procesul de transformare ne face să comunicăm cu ceilalți pe niveluri pe care nu le-am experimentat până acum. Sunt niveluri colective ale Conștiinței care conțin tipare colective de gândire. Suntem însă conștienți de natura acestor tipare și a acestor interferențe mentale. Gâdurile sunt forme de energie modulată după un anumit tipar și cu cât mai mulți oameni au modulat energia în același fel, cu atât tiparul este mai puternic. La fel cum putem simți emoțiile celorlalți, la fel putem interfera cu tiparele lor de gândire. Nu confundăm propriile noastre gânduri cu aceste tipare care, uneori ni se vor părea nocive. Pur și simplu ne retragem în spațiul liniștit și sacru al inimii noastre prin câteva respirații profunde – cei care ați participat la workshop-urile noastre ați învățat deja cât de ușor se face acest lucru – și ne decuplăm de la respectivul nivel energetic al gândirii, fără să-l negăm și fără să încercăm să luptăm împotriva lui. Îl integrăm și îl lăsăm să se dizolve. Deasemeni pot apărea structuri de gândire care ne-au aparținut cândva, în această viață sau în altele. Procedura este aceeași. Le observăm, le integrăm, le ”respirăm” în interior și le lăsăm să se dizolve.

Mecanismele de gândire sunt acelea care provoacă stările de frică. Antidotul fricii – ne reamintim mereu acest lucru – este iubirea. Noi nu suntem una cu gândurile noastre, de aceea le putem aborda așa cum dorim. Deci, le primim, le observăm, le integrăm, le permitem să se dizolve în acel spațiu sacru al inimii noastre.

Datorită tulburărilor la toate nivelurile, pot apărea stări de ”a fi pierdut”, de dezorientare, sentimente stranii de rătăcire, de pierdere, de amețeală, sentimentul de a nu înțelege ceea ce se petrece. Mintea – liniară, secvențială – nu poate administra stările foarte complexe ale Conștiinței noastre, care este multidimensională. De aceea poate apărea sentimentul de neputință, de neajutorare. Mintea noastră urmează să se integreze noilor dimensiuni ale Conștiinței noastre și să-și transforme natura. Fenomenele minții nu trebuie să ne sperie. Învățăm să abordăm realitatea în moduri mult mai complexe și mai complete.

5.Nivelul vieții personale

Bulversări puternice ale vieții personale pot apărea, sentimentul că totul se prăbușește împrejurul nostru: serviciul, relațiile cu ceilalți, viața de familie, prietenii. Pare că o lume se pregătește să dispară pentru a fac loc unui nou context. Acest lucru este adevărat. Vechea noastră viață se dizolvă pentru că noi înșine ne dizolvăm pentru a trece într-o nouă viață. Aceasta nu este o metaforă ci un adevăr foarte dur uneori. Mulți dintre noi ne vom schimba serviciul, familia, prietenii, orașul sau țara în care locuim. Cum s-ar spune, eliberăm vechea noastră personalitate și viață, pentru a păși într-o nouă dimensiune. Uneori vom simți noi înșine nevoia să schimbăm toate acestea, vom simți că nu ne mai potrivim cu cei pe care îi cunoșteam atât de bine, cu serviciul nostru, cu cei pe care-i iubim, și vom dori să plecăm cumva. Alteori vom descoperi îngroziți că serviciul ne este ”luat”, că familia se destramă, că, printr-o stranie magie cosmică, întreaga noastră realitate se reconfigurează, aparent împotriva voinței noastre, alimentându-ne frica existențială. Toate acestea fac parte din marea Transformare. Exteriorul urmează transformările interioare. Știind acest lucru, nu ne vom teme, ci vom întâmpina transformările observând din locul sacru și liniștit al inimii noastre. Nu vom rămâne fără serviciu, și nici singuri, doar că ne vom găsi adevărata noastră cale. Nu am venit în această viață ca să murim de foame și ca să suferim, ci ca să descoperim adevărata noastră menire de ființe Divine. Tranziția poate fi dureroasă, dar cu cât ne agățăm mai puțin de structurile vechi, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Cuvântul cheie este Acceptare. Și Încredere în Ființa noastră profundă care orchestrează toate aceste transformări.

Mulți dintre prietenii noștri nu vor accepta aceste transformări, vor crede că înnebunim, că avem nevoie de ajutor, ne vor da sfaturi și ne vor certa pentru deciziile noastre, cerându-ne să ”revenim cu picioarele pe pământ”. Dar Transformarea interioară este o chestiune personală, pe care nu o putem traversa decât singuri, până în momentul în care îi vom găsi pe cei asemenea nouă, care trec prin aceleași transformări.

Uneori se manifestă un fel de apatie, de indiferență în orice fel de relație exterioară, un fel de lipsă a interesului, inclusiv pentru oameni pe care îi iubim, pentru obiceiuri vechi, pentru tot felul de lucruri despre care credeam că ne reprezintă. Acum putem descoperi că suntem mai mult decât ceea ce credeam că suntem. Învățăm încetul cu încetul să nu mai ascultăm vocile exterioare, ale nimănui, ci să fim atenți la vocea Maestrului Interior care se naște, să avem încredere în aceasta.

6. Trăirile interioare

Zbuciumul, neliniștea și nesiguranța din timpul zilei pot fi dublate de stări stranii petrecute în timpul nopții, ca și cum am fi cu picioarele în două lumi, aici și acolo, acum și oricând, percepând un timp liniar și în același timp o altă dimensiune temporală. Visele noastre pot deveni ciudate, agitate, pot conține elemente arhetipale, intensitatea acestor vise este mai mare ca niciodată, trăim sentimente amestecate. Cunoaștem cumva toate acestea, dar nu le înțelegem și minții noastre i se par absurde și de neînțeles. Secvențe de bătălii, urmăriri care se petrec în lumi ciudate, personaje care ne par cunoscute vin și pleacă în aceste vise. Putem trăi în vise secvențe puternice de moarte și renaștere. Sunt vindecătoare și transformatoare. Nu sunt decât descărcări ale unor conținuturi ale Conștiinței, care trec prin noi. Sunt părți din noi înșine care se mor pentru a deveni altceva. Somnul poate deveni neregulat, agitat, ne putem trezi obosiți și cu dureri în corp. Uneori nu vom putea dormi, uneori ne vom trezi la ore ciudate în crucea dimineții, înainte de răsăritul soarelui fără să mai putem adormi. Vom trăi toate acesta știind că sunt normale. Că nu sunt decât semne ale procesului prin care trecem.

Încetul cu încetul, bulversarea inițială se liniștește pe măsură ce recunoaștem procesul de transformare. Căpătăm încredere în noi înșine, simțurile noastre dilatate devin noile noastre mijloace perceptive, începem să căutăm soluțiile în interiorul nostru, să ne ascultăm, descoperim răspunsurile la întrebările noastre în noi înșine. Descoperim că pur și simplu știm. Este un ou nivel de comunicare cu noi înșine. Visele noastre capătă dimensiuni și profunzimi noi. Căpătăm coerență interioară, fluiditate și reușim din ce în ce mai des să stăm într-un spațiu interior liniștit. Capacitatea de observare și înțelegere a ceea ce se petrece crește. Cunoașterea nu mai apare ca rezultat al unor procese deductive, logice, secvențiale, ci survine brusc, complet, total, din interior.

Transformarea și Stările de Conștiință Extinsă

Nu există încă o știință care să se ocupe cu transformările spirituale, dar psihologia transpersonală cunoaște deja de mult timp (Stanislav Grof ) aceste crize transformatoare, iar diferitele tradiții spirituale, Creștinismul, Budismul etc cunosc deasemeni aceste transformări ale căror cronici pot fi găsite în biografiile sfinților și ale meștrilor. Aceste transformări interioare au fost, până acum, individuale. Dar în timpurile noastre se petrece o Transformare a Conștiinței în ansamblul său. Umanitatea însăși trece prin această transformare.

Trecem prin stări de Conștiință modificată. Toate semnele pe care le-am descris mai sus și care pot interveni în viața noastră de fiecare zi, sunt semne ale expansiunii Conștiinței. Sunt stări ”non-ordinare” de Conștiință, așa cum se numesc în psihologia transpersonală.

Experimentarea stărilor de conștiință extinsă poate fi de un ajutor imens în abordarea acestor procese de Transformare interioară. Dacă în viața de zi cu zi acest proces este unul lent și uneori chinuitor, în experiențele de conștiință extinsă totul se accelerează, înțelegerile care survin sunt mult mai rapide, iar integrarea ulterioară a acestor înțelesuri se face mult mai ușor. Tabloul Conștiinței în ansamblul său, a ceea ce suntem și ceea ce am fost, al transmutărilor lăuntrice, devine mult mai coerent. Etapele transformării devin mai clare, încrederea în această transformare se solidifică, încrederea în Sine și capacitatea Conștiinței noastre de a administra această transformare crește. Pe scurt, în stările de Conștiință extinsă procesul se accelerează și se clarifică. Eliberarea vechilor structuri cu care ne-am identificat, formale, energetice, emoționale și mentale devine mai rapidă și mai ușoară.

de Horia Țurcanu și Elena Francisc

Iubire, libertate si solitudine

Respect, dependenta, obisnuinta, daruire. Cand vine vorba de iubire, fiecare dintre noi are o definitie pregatita. Insa, putin sunt cei care mai vad in acest sentiment adevarata lui valoare. In ceea ce priveste libertatea, o vedem prin lentilele societatii de azi, prinsa de vraja materialului, iar despre solitudine, cu totii avem retineri intrucat la o prima vedere suntem tentati sa ii spunem singuratate.

Iata, deci, se desprind trei elemente cheie despre care Osho vorbeste cu daruire si profunzime in cartea sa intitulata: “Iubire, libertate si solitudine”.

Iubirea adevarata se diferentiaza de sensul pe care oamenii, in general, il acorda acestui termen. Iubirea comuna nu este decat un impuls biologic care depinde de sistemul hormonal. Tocmai de aceea asa zisa iubire dispare cu repeziciune din interiorul nostru. Un prim pas gresit este a confunda iubirea cu pasiunea. Cea din urma este o reactie a corpului, pe cand iubirea se naste din interiorul constiintei. Iubirea inseamna a impartasi si nu este conditionata.

Iubirea obisnuita nu face decat sa ceara. Adevarata iubire nu cere nimic, ea doar daruieste. Iubirea comuna este sufocanta, pe cand iubirea autentica hraneste sufletul. Iubirea obisnuita inseamna frustrare, in timp ce iubirea adevarata aduce implinire. Atunci cand iubesti cu adevarat, nu iti directionezi iubirea catre o singura persoana, caci iubirea e neconditionata, ea nu cunoaste limite, ea e doar benefica. Iubirea nu implica grija pentru celalat, ci compasiune si daruire. Ea inseamna respectarea celuilalt si a deciziilor lui. „Iubirea topeste egoul”.

Mesajul cel mai de pret este „Iubeste-te pe tine insuti!”, caci numai in acest fel poti sa-i iubesti si pe ceilalti. Aceasta e prima conditie de care depinde iubirea autentica. Cine nu se iubeste pe sine nu are capacitatea sa ii iubeasca pe ceilalti pentru ca iubirea lui nu are radacini. Totul pleaca din interiorul nostru, iar in momentul in care iubirea infloreste, ea cunoaste revarsare. Numai atunci iubirea se manifesta in toata splendoarea ei.

In interiorul unui cuplu, iubirea este un element care de cele mai multe ori lipseste cu desavarsire. Dependenta, posesiunea, gelozia, neincrederea sunt dovezile lipsei de iubire intrucat iubirea nu supune, nu il ingradeste pe celalalt. Iubirea ingrijeste, respecta si ofera. Tocmai din acest motiv oamenii sufera in cadrul relatiei lor. Despartirea nu presupune durere si suferinta daca exista iubire autentica deoarece noi ajungem sa ne hranim egoul cu prezenta celuilalt.

Ne este teama de singuratate si atunci obisnuinta este singura poarta pe care o vedem. Preferam sa ducem o viata previzibila decat sa ne lasam surprinsi de bucuria inceputului. Suntem prea lasi ca sa oferim libertatea de care are nevoie persoana de langa noi si atunci durerea nu intarzie sa apara. Ca drept rezultat, iubirea se transforma in interdictie. Gelozia, neincrederea si toate celelalte sentimente care sunt inlocuitori ai iubirii actioneaza ca niste comprese pe care le aplicam cu speranta regasirii celuilalt.

Frica si lipsa iubirii de sine sunt ca o epidemie de care cu greu scapam si care nu ne lasa sa oferim o iubire sanatoasa, autentica. Tineti cont: numai avand iubire de sine, puteti sa ii iubiti si pe ceilalti. Dar este vorba de iubire adevarata, autentica, plina de profunzime si daruire.

„Daca va puteti bucura simultan de iubire si de libertate, nu mai aveti nevoie de nimic altceva. Ati obtinut totul. Nu mai exista nimic mai presus de acest lucru. [...]Omul nu e doar liber, el e insasi libertatea.”

Cuvantul „libertate” ne incita atat de mult incat tanjim dupa ea fara a constientiza ca ne dorim ceva ce avem... Libertatea face parte din esenta umana, astfel omul nu poate fi conceput in afara libertatii lui. Uneori, insa, constiinta i se impaienjeneaza si lupta pentru masca unor idealuri. Libertatea inseamna capacitatea de a discerne intre bine si rau, de a alege intre cele doua. In momentul in care ii refuzi omului libertatea, ii refuzi cea mai pretioasa comoara a sa, caci numai omul este liber. Privandu-l de libertate, omul decade la rangul animalelor.

Ce-i drept, multor oameni le este frica de ea pentru ca libertatea presupune multe riscuri: confruntarea cu necunoscutul, responsabilitate, incredere in sine. „Cine intelege ca omul se naste in mod liber, isi creste posibilitatile de a creste. Depinde numai de el ce anume doreste sa devina si ce nu. El devine propria sa creatie”.

Libertatea iti apartine, e numai a ta. Tu esti singurul responsabil de ea. Tocmai de aceea este important sa nu o irosesti deoarece prin intermediul libertatii omul devine creatorul propriului sau drum.


„Solitudinea e insasi natura voastra”. Iata mesajul pe care Osho il semnaleaza cu tarie. Solitudinea face parte din realitatea omului, este eliberarea de teama de a fi singur.
Fiecare om vine pe lume singur si pleaca singur pentru ca solitudinea e parte integranta din el. Pentru o mai buna intelegere a acestui lucru, e nevoie sa intelegem diferenta dintre solitudine si singuratate.

Singuratatea e negativa, e precum un gol care trebuie umplut si care nu e niciodata suficient de plin. Aceasta inseamna apasare, durere, lipsa pe cand solitudinea e pozitiva, e bucuria propriei prezente. Solitudinea nu e partiala, ea nu are nevoie de nimeni pentru a manifesta fericirea unui om. Singuratatea e precum o boala al carei leac e trecator, niciodata deplin, pe cand solitudinea e sanatate, armonie, implinire, intoarcere catre sine.

Persoanele solitare nu au nevoie de nimeni pentru a fi fericite, ele nu depind de nimeni deoarece sunt multumite asa cum sunt. Sensul existentei lor nu se afla in prezenta altei persoane, ci in interiorul fiintei lor. Singuratatea atrage o stare de agitatie, de disconfort pentru ca sensul dispare, el nu poate fi gasit in interior. Copiii au darul de a fi solitari, de a fi fericiti cu ei insisi, de a-si fi auto-suficienti. Batranii, din contra, se simt inutili in fata celorlalti. Ei nu se mai bucura de prezenta lor, de existenta lor.

Solitudinea ne ajuta sa ne descoperim esenta, sa ne apropiem de noi insine si sa fim in armonie cu noi. Solitudinea inseamna cautare in interior si descoperire de sine.

Concluzia acestei carti este simpla: impartaseste iubirea ta si nu o conditiona, tu esti singurul care poate alege, nimeni nu o poate face in locul tau fiindca ai libertate deplina si nu in ultimul rand, cauta sa-ti fii auto-suficient. Viata ta interioara depinde de aceste lucruri.

Iubeste! Fii liber! Fii solitar!