* In Muntii Apuseni, exista traditia ca in Ajunul Craciunului,
la sfarsitul Postului, pe un vas de lut sa se scrijeleasca numele lui
Dumnezeu, in toate limbile stiute ale pamantului, apoi sa se umple cu
apa neinceputa si sa se puna acolo ierburile mestere in a alunga
duhurile rele. Se punea in vas odolean, care alunga zburatorii, busuioc
luat de la icoane, care sa apere dragostea celor tineri si pacea
caselor, pelinita din cununa de la Sfantul Ioan si alte ierburi magice.
Iar dupa cateva ceasuri, apa rezultata se bea de catre toti, batrani si
tineri, pentru a se innoi in suflet si in trup. Acest ritual din Apuseni
il gasim, in diferite forme, in toate zonele tarii, desi efectul sau
este greu de digerat in ziua de azi, pentru mintile hranite cu ateism
sau, mai rau, cu clisee ale filmelor horror: exorcizarea, care este si
subiectul acestui articol *
Ce este exorcizareaConform dictionarelor,
exorcizarea este acel proces prin care o persoana "este eliberata de
diavol prin rugaciuni, descantece etc." - o definitie sumara si oarecum
brutala, dar care contine un verb-cheie, extrem de folositor: a elibera.
Din timpuri imemorabile, oamenii au simtit nevoia de a se elibera de
influentele rele, de obiceiurile rele, de gandirea si de simtirea
negativa. Si, in acest scop, au fost create posturile, rugaciunile,
descantecele si ritualurile, demersuri care, in medicina populara
romaneasca, au un rol de vindecare a sufletului, fiind repetate ciclic,
nu doar in scopul tamaduirii,ci
si al prevenirii tulburarilor psiho-emotionale. De fapt, procesul
exorcizarii era ceva foarte bine cunoscut poporului roman, facand parte
din rutina vietii de zi cu zi a taranilor nostri. De la rotile impletite
din sanziene, care erau rostogolite pe dealuri in miezul verii, pentru a
alunga duhurile rele, si pana la focul Sfantului Dumitru, in care erau
aruncate in mod simbolic toate necazurile de peste an, ori la postul
Craciunului, cu nenumaratele sale ritualuri si obiceiuri, toate aveau
acest rol, de a elibera constiinta participantilor de influentele
nefaste. In toate aceste ritualuri sunt prezente doua elemente:
rugaciunile (inclusiv cele cu influente pre-crestine, cum ar fi
descantecele) si plantele de leac, ultimele fiind creditate cu
proprietati de alinare si vindecare sufleteasca miraculoase. Fenomenele
de exorcizare spectaculoase si de-a dreptul brutale, mediatizate in ziua
de astazi cu atata sarg, pana de curand erau ceva aproape necunoscut,
deoarece eliminarea raului in diferitele sale forme era o practica
zilnica, facea parte dintr-o forma de igiena, astazi prea putin
cunoscuta - igiena sufletului. Or, sufletul, si odata cu el constiinta,
fiind mentinute mai mereu curate, raul profund nu se putea instala.
Printr-o traditie transmisa de milenii, taranii nostri stiau mereu sa-si
gestioneze viata, asa incat sa nu aiba nevoie nici de medicamente
psihotrope sofisticate, nici de vraji tenebroase si nici de exorcizari
spectaculoase.
Exorcizarea si... stiintaSe
poate dovedi stiintific existenta unor influente bune sau rele,
eventual venite din alte lumi, asupra sufletului omenesc? Se poate
dovedi, de exemplu, existenta diavolului, a ielelor, a strigoilor, a
zburatorilor, a vantoaselor ("celor din vant") si a multor asemenea
entitati cunoscute in medicina magica romaneasca? Raspunsul este greu de
dat, deoarece religia si traditia populara, pe de o parte, iar stiinta,
pe de alta parte, fac parte, deocamdata, din lumi total diferite,
tinand de moduri de gandire total diferite. Dovezile filmate despre
exorcizarile spectaculoase facute in diverse colturi ale lumii pot fi
puse la indoiala, la fel ca si declaratiile martorilor, iar aspectul de
spectacol macabru al acestor exorcizari este un alt element care vine sa
adauge un plus de indoiala. Dar subiectul acestui articol nu sunt
aceste exorcizari-spectacol, ci traditiile populare referitoare la
eliberarea sufletului de influentele rele. Si, trebuie sa recunoastem,
si aceste traditii rezista prea putin in fata gandirii actuale, bazata
pe dovezi materiale, stiintifice, rationale. Exista insa in acest
context un domeniu unde traditiile referitoare la exorcizare sunt
sustinute chiar de catre experimentele stiintifice. Iar acest domeniu
este cel al plantelor medicinale, folosite de mii de ani pentru
eliberarea de influentele rele si pentru echilibrarea sufleteasca, si
care ulterior au intrat in vizorul stiintei, care le-a studiat.
Sunatoarea
�
La
vreme de iarna, buchetelele cu flori galbene de sunatoare, numita si
pojarnita (Hypericum perforatum), erau nelipsite din bucatariile caselor
taranesti de la noi. Si la cate nu era folosita aceasta planta! In
primele zile dupa post, era administrata ca fiertura pentru a proteja
fierea si organele interne de efectele alimentatiei de frupt, mult mai
grea. Mai mult, era luata profilactic, inainte de masa, pentru a pastra
cumpatarea in fata bogatiei de alimente si de bautura de la masa de
Craciun. In medicina magica, era folosita, impreuna cu busuiocul, contra
"posedarilor" sau, in termeni mai accesibili zilelor noastre, contra
tulburarilor psihice grave. Bobocii de sunatoare, culesi la Sfantul Ioan
Sanzianul (24 iunie), erau folositi contra supararilor la inima
(deceptiilor in dragoste).
Ce spun studiile stiintificeUn
numar impresionant de cercetari pe pacienti umani, de o amploare mai
mica sau mai mare, arata faptul ca sunatoarea este extrem de eficienta
in lupta cu diferite forme ale depresiei, precum si cu complicatiile
sale psiho-emotionale. Este greu de pus un semn de echivalenta intre
manifestarile depresiei si diversele influente malefice din medicina
populara, tratate cu sunatoare, dar este cert ca extractul din aceasta
planta a ajuns sa fie medicamentul cel mai administrat contra depresiei
in Uniunea Europeana. Chiar si in refractara America, unde industria
chimico-farmaceutica are o influenta covarsitoare, prescriptia acestei
plante sub forma de extract a ajuns sa fie prima optiune terapeutica
pentru multi psihiatri cu pacienti depresivi.
Ce face extractul de
sunatoare mai exact? In primul rand, determina scoarta cerebrala sa
elibereze anumiti neurotransmitatori, adica substante naturale care ne
induc anumite stari emotionale, cum ar fi optimismul, entuziasmul,
tonusul psihic. Apoi, aceasta planta atenueaza, prin mecanisme
neurologice doar partial cunoscute, sentimentele de pesimism, de gol
interior, de vinovatie paralizanta.
Mod de administrareStudiile
facute pe pacienti depresivi care au luat sunatoare au aratat ca, deja
dupa doua saptamani de cura, cei mai multi depasesc starea de astenie,
incep sa capete incredere in fortele proprii, renuntand la acea
auto-evaluare negativa care este una dintre caracteristicile principale
ale acestei afectiuni. In timpul curei de sunatoare se administreaza
extractul, asociat, pentru un efect mai bun si pentru evitarea
reactiilor adverse, cu pulberea de planta, in proportii egale. Doza
zilnica de extract va fi cuprinsa intre 600 si 1200 mg, administrat in
trei reprize, pentru o perioada de patru-sase saptamani, urmate de alte
doua saptamani de pauza.
OdoleanulSe mai numeste
si valeriana, denumirea sa stiintifica fiind Valeriana officinalis, iar
"specialitatea" sa principala era respingerea influentelor malefice la
nivel erotic. Odinioara, radacina sa era pusa in turtele de grau, cu
care adolescentii plecau cu vitele la pascut, pentru "a-i feri de
zburatori, care luau vlaga si mintile, dar si pentru a-i feri de alte
ispite".
�
Era
consumat si pus la brau de feciori, pentru a-i feri de iele, dar si de
fetele de maritat, pentru a nu ceda ispitelor necurate. In timpul
Caslegilor de Iarna, la sezatori, fetele veneau obligatoriu cu o
legaturica de odolean ascunsa in san, pentru protectie de deochi. Se
credea ca farmecele de legare in cununie si cele cu conotatii erotice nu
au putere asupra celor care consuma radacina acestei buruieni de leac.
In basmele romanesti se mai spunea ca cetele de zmei trec prin ceruri,
pe deasupra caselor, de care nu se pot apropia din pricina odoleanului
tinut in pridvor, care-i alunga, si atunci ei canta: "De n-ar fi odolean
si iarba creata,/ Am avea si noi o viata". In zona muntoasa a Olteniei,
radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor
posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf
(aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma.
Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata
la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. Sa
vedem in continuare si cateva elemente stiintifice despre efectele
acestei plante:
Ce spun studiile stiintificeStudiile
clinice arata ca aceasta planta este un puternic anxiolitic,
imbunatateste somnul si, important, reduce excitabilitatea psihica si
sexuala. Persoanele care sufera de anxietate, care se confrunta cu
atacuri de panica sau cu tulburari de somn au obtinut rezultate foarte
bune cu ajutorul acestei plante. De asemenea, odoleanul da rezultate
intr-un domeniu unde medicatia de sinteza este adesea neputincioasa, si
anume, tulburarile de dinamica sexuala. Fie ca vorbim de
hiperexcitabilitate sexuala ori de diverse fobii si temeri legate de
erotism, odoleanul are efecte foarte bune. Asadar, din punctul de vedere
al efectelor terapeutice, exista o potrivire practic perfecta intre
utilizarile traditionale ale valerianei, folosita pentru alungarea
influentelor malefice la nivel erotic si psihic, si proprietatile
medicinale, puse in evidenta prin studii clinice si de laborator.
Mod de administrareSe administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de pulbere de odolean, in cure de 30-60 de zile, cu 7-10 zile de pauza.
PelinitaDenumirea
sa stiintifica este Artemisia vulgaris si - asa cum o arata si numele
popular - este ruda buna cu pelinul. Pelinita este una dintre plantele
medicinale cele mai raspandite la noi in tara, traditia folosirii sale
in medicina si in magia populara fiind foarte ampla.
�
Actiunea
sa este mai blanda decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost
folosita pe o scara foarte larga. In mai toate zonele tarii, se dadea
plamadita in vin pentru a stimula sistemul nervos central si pentru
combaterea asteniei. De asemenea, se credea ca cei care sufereau de
somnambulism sau de epilepsie erau sub influenta unor spirite rele sau
erau posedati de duhuri rele, cu diverse denumiri, care puteau fi
alungate cu ajutorul pelinitei. Ramurile proaspete de pelinita erau
legate in cununi, prin care erau trecuti copiii epileptici. Maturele
simbolice, obtinute din tulpini de pelinita, erau folosite pentru o
curatire ritualica a caselor, inaintea marilor sarbatori, dar si in
cazul camerelor in care stateau cei grav bolnavi, care astfel erau
feriti de naluciri si vedenii. La sfantul Vasile cel Mare, considerat a
fi sfantul cu cele mai puternice valente exorcizante, in colturile
caselor bantuite erau puse legaturi cu pelinita si busuioc luat de la
biserica, pentru a speria toate creaturile diavolesti.
Ce spun studiile stiintificeCercetarile
medicale au demonstrat ca pelinita este un tonic nervos si vigilizant,
ce combate starile astenice si anorexia psihica. Principiile active ale
pelinitei sunt un puternic stimulent al sistemului nervos central,
inducand o stare de tonus psihic si de buna dispozitie, combatand
anumite forme de depresie. Tipologia de persoana depresiva care raspunde
cel mai bine la tratamentul cu pelinita este cea la care depresia este
insotita de inapetenta, sedentarism, somn greu si cu vise neclare, cu
trezire dificila si insotita de stari de stupoare.
De asemenea,
pelinita este un bun insecticid si are calitatea de a elimina aproape
toti parazitii din organism, fie ei viermi sau protozoare, care nu
rezista la actiunea principiilor sale active aromatice. Acest efect de
alungare a parazitilor din corpul uman se pare ca are un echivalent si
la nivel spiritual, de unde - se spunea - alunga toate influentele
malefice.
Mod de administrareSe
administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi,
in cure de cate doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
Angelica
�
I
se mai spune si "ingerica" sau "iarba celor sapte ingeri", si se credea
despre ea, in mai toata Europa, ca are puterea de a atrage protectia
ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin
de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune,
de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de
oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un
om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea.
Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau
dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata doar
dupa ce "adoarme", spre inserat. Insasi denumirea sa stiintifica,
Angelica archangelica, arata ca aceasta planta atrage, prin rezonanta,
ajutorul si protectia ingerilor. In medicina magica romaneasca, angelica
joaca, din acest punct de vedere, un rol unic, acela de "magnet" pentru
influentele magice benefice si nu doar de simplu exorcizant.
Ce spun studiile stiintificeDin
punctul de vedere al actiunii farmacodinamice, angelica este un
reglator excelent al sistemului neuro-vegetativ, avand, deopotriva,
proprietati stimulente nervoase (datorita substantelor volatile pe care
le contine) si calmante (datorita furanocumarinelor din compozitia sa).
Acesti compusi cu efect antagonic la nivelul sistemului nervos central
explica actiunea sa reglatoare. Prin calitatile sale tonice si
psihotrope, administrarea acestei plante este capabila sa elimine
starile de blocaj psihic ale celor grav bolnavi, stari caracterizate
prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai,
de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este
vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu propriile
sale stari de pesimism si resemnare, care este, de fapt, si cea mai
grea. Angelica, alaturi de rugaciune, se pare ca este un remediu cu
adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o
sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.
Mod de administrareSe
recomanda sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe
stomacul gol, inainte de masa. Daca se administreaza unor pacienti care
se confrunta cu o senzatie de voma foarte puternica, atunci se amesteca
cu putina menta, iar in cazul in care puterea de digestie este foarte
redusa, se adauga putina pulbere de pelinita sau de anghinare.
Isopul
�
Este
una dintre plantele biblice cele mai importante. In Psalmul 50 se
spune: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei, si mai
vartos decat zapada ma voi albi". In medicina populara romaneasca,
isopul (Hyssopus officinalis) este considerat un purificator psihic, o
planta care alunga gandurile negre si trezeste optimismul. La fel ca si
pelinita, este creditat cu un efect puternic de curatare a caselor si a
oamenilor de influentele malefice, fiind un mijloc de purificare
emotionala si spirituala, asa cum o arata si psalmul citat. Ca atare, in
Romania, dar si in intreaga lume crestina, a fost din cele mai vechi
timpuri folosit ca remediu exorcizant, singur sau in combinatii, intr-o
gama foarte larga de tulburari psiho-emotionale.
Ce spun studiile stiintificeStudiile
stiintifice au demonstrat ca partea aeriana a isopului contine
substante active cu un puternic tonic psihic, care stimuleaza capacitati
cognitive cum ar fi atentia, avand si efect antidepresiv. Uleiurile
volatile pe care aceasta planta le contine si care ii dau mireasma
caracteristica, proaspata, au calitati de stimulare a apetitului, de
combatere a starilor de astenie si somnolenta.
Mod de administrareSe
pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la
temperatura camerei sa macereze, de seara pana dimineata, cand se
filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte
de masa.
Busuiocul
�
Este
o planta cu valente exorcizante, foarte puternice in randul
crestin-ortodocsilor. Manunchiul de busuioc, care este pus la icoane ori
care este folosit pentru stropirea cu agheasma in cadrul slujbelor,
este un adevarat simbol al purificarii sufletesti, al reinnoirii
spirituale si al eliberarii de rautatile "lumesti". In Ajunul
Craciunului, venirea preotului cu manunchiul de busuioc, cu care
stropeste, cu agheasma, deopotriva casa si pe credinciosi, a nascut o
serie intreaga de traditii populare. In satele din nordul Ardealului,
exista obiceiul ca preotul sa piarda, din greseala, o ramurica de busu
ioc,
in casele cu fete de maritat, ramurica aducatoare de noroc si fericire
in dragoste, daca era purtata in par, de sarbatori. Aceeasi ramurica era
tinuta la loc de cinste la icoane, ca sa indeparteze raul si
nenorocirile din casa.
Pentru administrarea interna, in medicina
populara si magica romaneasca, de cele mai multe ori, busuiocul se
asociaza cu sunatoarea, aceasta combinatie fiind imbatabila pentru
echilibrarea sufleteasca si spirituala.
Ce spun studiile stiintificeConform
observatiilor clinice, busuiocul este un stimulent al atentiei, induce
stari de tonus psihic si mental, normalizeaza apetitul, iar asupra unora
dintre pacienti are chiar darul de a induce stari de buna dispozitie si
usoara euforie. Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza psihicul
de efectele nefaste ale stresului si ale tensiunilor emotionale intense
inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active
din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite
organismului, si in special sistemului nervos central, sa se adapteze la
conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata,
insa, ca la multi pacienti busuiocul induce o stare de optimism si de
incredere, care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
Mod de administrareSe
recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de
sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi.
Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua
saptamani de pauza, dupa care se poate relua.
Passiflora
�
Este
singura planta din aceasta prezentare care nu este specifica medicinii
populare si magice romanesti. Traducerea denumirii sale nu este "floarea
pasiunii", cum gresit este numita in diverse materiale publicitare, ci
Floarea Patimilor lui Hristos. De ce au ales sa asocieze calugarii
iezuiti, care au descoperit aceasta floare, de o incredibila si
luxurianta frumusete, cu Patimile? Unii cred ca din cauza nuantelor
sangerii pe care aceasta planta le capata, altii vad actiunea
purificatoare la nivel psihic a acestei plante de leac ca pe un ajutor
ceresc, care aduce aminte de Ajutorul Divin primit de catre oameni de la
Iisus, prin sacrificiu, prin Patimi. Passiflora este cunoscuta ca
planta care alunga teama, nelinistea, indemnand mintea si psihicul spre
rugaciune, meditatie si contemplatie.
Ce spun studiile stiintificeAceasta
planta este pe cat de eficienta in terapie, pe atat de complexa ca si
compozitie chimica si actiune terapeutica. Nu exista un singur principiu
activ care sa explice actiunile calmante si echilibrante ale acestei
flori de leac si, ca atare, obtinerea medicamentelor de semisinteza din
passiflora nu este posibila, planta integrala fiind mult mai eficienta.
Daca
sunatoarea este remediul numarul unu contra depresiei, passiflora este,
prin excelenta, eficienta contra anxietatii si insomniei, fiind o
adevarata planta a calmului. Studii comparative, facute in spitalele
specializate, au aratat ca extractul din aceasta planta are efecte
calmante ale anxietatii la fel de puternice ca benzodiazepinele (o grupa
de sedative de sinteza, din care face parte si Diazepamul), dar fara
efectele secundare ale acestora. Pacientii tratati cu extract de
passiflora au inregistrat o scadere a intensitatii si a frecventei
starilor de angoasa si de teama fara motiv aparent, o imbunatatire a
somnului si a vietii psiho-afective pe ansamblu. Contra insomniei,
passiflora este cel mai folosit remediu natural. Spre deosebire de
somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise
clare, cu respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si
mentala redusa. Dupa trezire, pacientii nu au simptome neplacute, cum ar
fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie,
melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau
somnifere artificiale.
Mod de administrareExtractul
de passiflora se administreaza cate 250-300 mg de trei ori pe zi, in
cure de 90 de zile. Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput,
dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a da efectele
scontate, nu trebuie sa renuntam. Aceasta, deoarece, potrivit
cercetatorilor, cele mai clare rezultate se vad dupa o cura de 30 de
zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a vietii emotionale si
a somnului instalandu-se lent, dar temeinic.
In loc de incheiereFara
doar si poate, plantele medicinale nu sunt singurul si nici macar cel
mai puternic mijloc exorcizant, dar au in schimb calitatea ca actiunea
lor terapeutica asupra sufletului poate fi obiectivata prin studii
stiintifice. Trebuie insa sa stim ca, si fara influenta acestor plante,
exorcizarea, alungarea influentelor malefice din viata noastra, are loc -
fara sa ne dam seama - practic in fiecare zi din viata fiecaruia dintre
noi. Cum? De exemplu, prin puterea unui zambet sincer, abia schitat de
catre buze, dar venit din suflet, care sterge intr-o clipa toata
durerea, revolta sau supararea.
�
Apoi,
raul din noi nu rezista prea mult atunci cand daruim din tot sufletul.
Este vorba de darul acela, nu conteaza cat de mic, care nu ne este
cerut, dar pe care simtim nevoia sa-l facem. Daruim un cuvant bun,
daruim o carte care ne este draga sau poate doar cateva minute din
timpul nostru, in care ascultam cu rabdare pe cineva drag. Aceasta
daruire repetata va scapa sufletul nostru de tristete, de intoleranta,
il va elibera din temnita furiei sau a disperarii.
Nu trebuie sa
uitam de rugaciune, care - pentru cel care o poate face sincer si direct
- este un mijloc exceptional de despovarare a sufletului, de curatire
si de inaltare a constiintei. Rugaciunea, in timp, modifica in bine
caracterul, alunga uratul din noi si scoate la iveala comori nebanuite,
fiind un mijloc de exorcizare, dar si mult mai mult decat atat.
Dar
ce ramane de facut pentru cei care nu pot zambi, care nu pot darui si
nici macar nu se pot ruga, in adevaratul sens al cuvantului? Ei bine, si
pentru un asemenea caz disperat exista o farama pretioasa de speranta,
totodata si cel mai important mijloc de exorcizare: IUBIREA. Nu, nu este
vorba de patima, nici de acel joc al atractiei si repulsiei cu tente
erotice, ci de acea iubire pur sufleteasca, altruista, dezinteresata, in
care reusim sa punem binele cuiva mai presus de noi insine, fie si
pentru cateva clipe. Atat timp cat exista si un fir, cat de mic, de
iubire, despovararea de rau, de urat, este posibila mult mai rapid decat
ne-am putea imagina. Si pentru ca au venit sarbatorile, pentru ca
oamenii au atata nevoie de afectiune, sa ne aducem aminte sa le zambim,
sa le daruim si sa-i iubim, in tacere.
( primit pe mail )