sâmbătă, 28 mai 2011

Dust if you must -Rose Milligan



Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine


Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,


Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,


Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?


Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,


Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,


Muzica de ascultat si carti de citit,


Prieteni de iubit si viata de trait.


Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,


Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,


O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.


Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.


Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte


Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.


Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci o data si-o data),


Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.


Aminteste-ti ca o casa devine un camin cand poti scrie "Te iubesc" pe mobila.

  "O idee de meditat si actionat"  http://www.newsletter.sensart.ro//?p=subscribe&id=1
__._,_.___
 
 
 
 

joi, 26 mai 2011

DESPRE NOI SI VREMURILE PE CARE LE TRAIM

de Barbara Wren, autoarea cartii Trezirea celulara, care tocmai a fost publicata de Editura For You

Traim intr-un univers uimitor, facut din energie care vibreaza, se schimba si se extinde mereu. Nimic nu ramane la fel; singura constanta este schimbarea. In univers, tot ceea ce incearca sa se impotriveasca acestei schimbari conduce la tensiuni si conflicte. La nivel uman, cand intre doi indivizi exista tensiuni si divergente, stim ca pot aparea conflicte si boala. Tot asa, cand exista tensiuni si divergente intre noi si energiile universale, conflictul intern si boala sunt inevitabile.

Am fost meniti sa fim in avangarda realitatii, sa indraznim a avea vise noi si minunate si sa detinem puterea de a le transforma in realitate. Gandurile si visele noastre sunt vibratii pe care le transmitem continuu in univers – iar aceste vibratii fie vor rezona cu energiile universului, fie vor fi defazate fata de acestea. Si, pentru ca universul se extinde permanent, orice gand sau vis pozitiv se va propaga rezonand, natural si armonios, cu tot ceea ce este. Similar, orice gand negativ va fi defazat si va cauza tensiuni si conflicte. Spus mai simplu, daca vrei sa fii fericit, sanatos si liber, tot ceea ce ai de facut este sa te gandesti si sa visezi numai la lucruri care te fac sa te simti bine.

Emotiile reprezinta limbajul pe care il folosim pentru a comunica cu universul; iar universul ne trimite intotdeauna inapoi, ceea ce primeste de la noi. Daca gandurile ne sunt predominant negative si pline de spaima, realitatea care ne este reflectata este una de stres si frica. Daca avem ganduri predominant pozitive si luminoase, realitatea pe care ne-o intoarce universul va fi una de pace, bucurie si frumusete. Experientele pe care le traiti sunt intotdeauna o reflexie a modului in care va simtiti. Astfel incat, daca suferiti, indiferent in ce fel – fie ca e vorba de o nemultumire generala sau de o boala care va ameninta viata – emotiile va vor fi ghid spre revenirea la starea de echilibru. Daca veti avea ganduri, senzatii si experiente care va fac sa va simtiti mereu tot mai bine, veti ajunge la o calitate a vietii, dincolo de ceea ce ati visat.

Cheia se afla in consecventa. Exista multe lucruri in viata care ne dau iluzia ca ne fac sa ne simtim mai bine, cum ar fi o tableta de ciocolata sau un medicament; dar, daca vreti sa va simtiti cu adevarat mai bine, trebuie sa priviti in voi. Cand veti intelege cum, de-a lungul timpului, straturile de toxicitate v-au indepartat tot mai mult de cine sunteti cu adevarat, atunci va veti da seama si care este radacina fundamentala a tot ceea ce inseamna lipsa starii de bine. In plus, informatiile pe care le-ati aflat din aceasta carte cuprind tot ceea ce va trebuie pentru a elimina, cu blandete, toxicitatea si a redescoperi ce fiinta extraordinara sunteti.

Prin minunata sa functionare interdependenta, ca si prin constructia sa desavarsita, organismul uman nu a incetat vreodata sa ma uimeasca. Este vehiculul perfect, care ne poarta prin aceasta realitate fizica, intr-o aventura magica de expansiune pura. El a fost conceput sa se autorepare si sa fie intotdeauna capabil, daca i se ofera posibilitatea, sa revina la starea de echilibru si armonie.

Pentru cei care pot sa vada prin ele, corpul are multe ferestre catre cele mai launtrice mecanisme ale sale. Adesea, ochii sunt numiti ferestrele sufletului. Insa, pentru un specialist in iridologie, ei sunt si o oglinda a celor mai launtrice mecanisme ale fiecarei parti a organismului. Un acupuncturist chinez traditional va folosi ferestrele oferite de puls, limba si fata, pentru a vedea unde exista o intrerupere in circuitul energiei in corp. Peste tot in lume, vindecatorii traditionali cunosc aceste ferestre – si la fel pot sti toti oamenii de pe aceasta planeta, chiar daca nu sunt constienti de asta. Daca vreti, cu adevarat, sa va cunoasteti organismul si incepeti sa lucrati cu el – si nu impotriva lui – veti avea acces la aceste ferestre. Corpul ne arata intotdeauna cum sa se intoarca la echilibru si armonie, iar cheia pentru aceasta revenire o detin intuitia si simtamintele fiecaruia. Pentru a deveni intregi, nu trebuie sa fiti experti in medicina – straveche sau moderna – ci doar sa ajungeti buni cunoscatori a cine si ce sunteti cu adevarat.

Suntem fiinte vibrationale si, ca sa ne implinim potentialul adevarat, trebuie sa vibram in armonie cu universul nostru. E vremea sa intelegem ce inseamna a fi in rezonanta, ca sa putem pulsa cu totii in acelasi ritm, in loc sa traim in aceasta lume, de noi creata, in care totul este in opozitie. Schimbarile care au loc in prezent au creat posibilitatea de a ne transforma potentialul, in realitate. Pulsul Pamantului se accelereaza. Rezonanta Schumann este mai mare decat in trecut. Vibratia fotonica creste permanent, astfel incat e suficient sa deschidem bine ochii, pentru a vedea adevarul. Incercarea careia trebuie sa ii facem fata este sa reusim punerea de acord a ritmurilor microcosmosului care suntem, cu macrocosmosul in care traim. De asemenea, trebuie sa ne inaltam vibratia si constiinta – si sa ii permitem Luminii universului sa lumineze frumusetea a cine suntem cu adevarat. Trebuie sa incetam sa ne mai impotrivim; trebuie sa ne lasam in voia trezirii noastre celulare. Este destinul nostru. Aceste schimbari exista acum si aici, iar noi trebuie sa le infruntam – fie ca ne place sau nu. Trebuie sa ne dam seama ca avem puterea sa inducem o schimbare masiva, pentru binele tuturor. Nu mai putem sa stam deoparte. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa aleaga cum vrea sa fie lumea. Vrem sa traim intr-o continuare a ceea ce a fost? Sau vrem sa traim intr-o lume minunata – a pacii, armoniei si fericirii depline? Vom lasa, in continuare, sa ne domine frica si confuzia? Sau alegem ca realitatea sa ne fie una a iubirii, compasiunii si intelegerii?

La diferite niveluri, fiecare dintre noi stie ca ne-am nascut ca sa fim fericiti, dar ca fericirea poate fi atinsa, numai traind in armonie cu creatia. Accelerarea incredibila a vibratiilor din univers este aici ca sa ne ajute, nu ca sa ne puna piedici. Singura piedica este refuzul nostru de a ne accepta destinul, care este acela al implinirii adevaratului nostru potential.

Pacea este trairea in echilibru si armonie si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison. Stim cat de minunat este sentimentul pe care ni-l da starea de pace si iubire. Vibratiile sunt armonizate si rezonantele se potrivesc perfect. Este energia care se creeaza intre mama si copil, dupa momentul nasterii. Mama se uita iubitoare la propria creatie si vede reflectata inapoi iubirea pura. Una dintre cele mai tulburatoare experiente pe care le putem trai este sa asistam la nasterea unei noi vieti, deoarece aceasta ne aminteste de minunatia si de frumusetea a cine suntem cu adevarat. Cu totii am fost nascuti ca sa fim creatori constienti ai realitatii noastre si sa facem ca aceasta sa fie una a bucuriei, a rasului, veseliei si frumusetii. Suntem fiinte care ne extindem si co-creatori ai unui univers in expansiune. Modul in care va simtiti va este ghidul – simplu, dar puternic – pentru ceea ce atrageti in realitatea pe care o traiti. Cand vibram in armonie cu universul, simtim ca suntem una cu el; si asta ne ingaduie expansiunea. Cand ne situam impotriva universului, viata devine dificila si plina de obstacole. A venit vremea sa nu ne mai luptam, sa nu ne mai chinuim sa obtinem fericirea – ci doar sa ne lasam sa alunecam liber in aceasta stare.

Toate problemele din lume au aparut, atunci cand ne-am separat unii de altii. Fiecare dintre noi traieste intr-o realitate diferita, astfel incat e aproape imposibil sa comunici cu cei din afara propriei vibratii. Toate conflictele din aceasta lume au aparut din cauza incapacitatii de a comunica eficient unii cu altii. De la relatii frante, la razboaie mondiale, toate disputele s-au nascut dintr-o lipsa de rezonanta comuna.

Aceasta lipsa se reflecta in noi, prin aparitia bolii. Cand o parte din corp nu mai functioneaza bine, partea aceea nu este in rezonanta cu restul corpului. Daca, de exemplu, avem o afectiune la plamani, capacitatea de a simti si a exprima durerea, ca si aspiratia spre puritate nu vor fi line. Trebuie sa putem aduce acea parte a corpului, la rezonanta intregului.

Nu putem sa ne inaltam constiinta, daca exista conflicte intre oricare dintre partile organismului nostru sau intre noi si spatiul-timp pe care il ocupam. Cand corpul nu este in stare buna, el are nevoie sa fie ingrijit cu iubire, pana revine la armonie. Daca vrem sa traim in pace si armonie unii cu altii, sa ducem vieti pline de sens si de aventura, daca vrem sa ne implinim cu adevarat, uriasul nostru potential de co-creatori ai realitatii pe care o traim, trebuie sa invatam, fiecare, sa revenim la starea de rezonanta cu legile universale.

Observ adesea ca, atunci cand apare o situatie la care nu poti gasi imediat o solutie, este bine sa dai totul peste cap, deoarece asa vei avea o alta perspectiva care, de multe ori, aduce solutia in centrul atentiei. Si astfel incepem, cu adevarat, sa privim lucrurile altfel. De exemplu, multi oameni cred ca materia influenteaza constiinta. Dar ganditi-va o clipa la constiinta ca fiind cea care creeaza materia. Privind lumea din aceasta perspectiva, incepem sa intelegem cum ne cream propria realitate si cat de mult putem sa ne influentam viata.

Imi plac punctele de vedere neobisnuite, pentru ca ele te fac sa gandesti altfel, mai larg. O astfel de perspectiva ar fi ca, de fapt, Soarele nu produce caldura si lumina, ci functia lui este sa reflecte constiinta emanata de pe Pamant. A privi din acest unghi ne ajuta sa intelegem si sa ne asumam faptul ca suntem creatori si participanti la o actiune uluitoare, in curs de desfasurare. Ganditi-va o clipa cum ar fi lumea asta, daca ne-am rasturna punctul de vedere. Daca, in loc sa ne luptam cu bacteriile si virusii, am face un parteneriat cu ei? Daca nu i-am mai considera dusmani, ci aliati in corp – aliati care ne ajuta sa cautam in permanenta echilibrul, armonia si vibratia cea buna? Ce schimbare ar fi aceasta, pentru modul in care intelegem boala!

Fiecare dintre noi traieste intr-un corp omenesc – dar poate ca acum e momentul sa ne dam seama de pozitia pe care o avem in univers. Exista multe cursuri pe care le puteti face, multe carti pe care le puteti citi despre lumea fizica – cele despre nutritie, agricultura si cresterea animalelor; la fel, exista o gama uriasa de subiecte referitoare la calea spirituala. Dar si mai interesant este faptul ca noi traim intre aceste doua energii – cea fizica si cea spirituala; ca ne aflam chiar in miezul acestui intreg proces numit „viata“. Cand constientizam acest lucru, incepem sa vedem totul mult mai clar si sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata. Despre aspectul acesta, de responsabilitate personala, am vorbit, in mod repetat, in toata cartea de fata. Este unica noastra responsabilitate si, in acelasi timp, cea de suflet: sa ne pregatim vehiculul, astfel incat el sa comunice cu energiile universale si sa le radieze. Trebuie sa intelegem cum sa lucram atat cu energiile pamantesti, cat si cu cele ceresti si sa le cuprindem in locul de intalnire care este corpul nostru.

Energiile ceresti si cele pamantesti se unesc in alimente. In societatea noastra moderna, acest lucru e in mare parte uitat. Cultivarea hranei are loc atat de departe de locul in care traim efectiv, iar in unele cazuri este tot mai lipsita de orice contact omenesc. Stramosii nostri intelegeau puterea legaturii cu pamantul si cu hrana pe care o cultivau pe acel pamant. Daca am recupera aceasta cunoastere, relatia noastra cu mancarea ar fi total diferita. Cand plantezi o samanta cu mana ta, in acea samanta ai lasat ADN-ul tau si vibratia ta. Ingrijind planta ce creste, vibratia ta interactioneaza continuu cu vibratia ei si cu pamantul in care se dezvolta. Apoi, cand o culegi si o mananci, ea devine doctoria ta unica, plina de vibratiile cerului, ale Pamantului si ale tale. Si astfel organismul o digera fara nicio impotrivire si fara nicio greutate.

Natura este un mare echilibrator. In orice zona, ea pune la dispozitie toate plantele de care e nevoie pentru a hrani si a vindeca oamenii ce locuiesc acolo. Aceasta putere de vindecare si de hranire este mult amplificata, atunci cand oamenii interactioneaza cu pamantul si cu plantele. Asta spunea Rudolf Steiner, cand sugera ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa vindecam mai intai Pamantul. Este imperios necesar sa fim implicati in toate procesele hranirii noastre.

Cand pastram legatura cu cerul si cu Pamantul, cand respectam mediul in care traim si vibram in ritmul energiilor universale, ne conectam mai profund cu cine suntem cu adevarat si dezvoltam cunoasterea interioara a faptului ca solutia oricarei probleme se afla in noi.

Rudolf Steiner relata o intamplare minunata – un frumos exemplu in acest sens. E vorba de o persoana care traia in Austria si isi cultiva propria hrana, conform principiilor biodinamice. Agricultura biodinamica se bazeaza pe principiul ca ne aflam intre cer si Pamant. Semintele sunt plantate, ingrijite si recoltate in armonie cu Luna si cu alte energii universale. Aceasta persoana nu avea experienta sau pregatire speciala, despre cum sa foloseasca plantele in scop medicinal. Insa atunci cand a avut o problema la stomac, a stiut intuitiv ce planta ii trebuie ca sa se vindece. In cazul respectiv, era vorba de o specie de varza alba. Persoana in cauza dobandise cunoasterea interioara ca varza detinea vibratia necesara pentru a-l scapa de problema ce aparuse la stomac. Omul plantase varza, astfel incat vibratia sa fusese plantata odata cu aceasta. Cand a mancat-o, vibratia verzei in organism a reusit sa sparga blocajul bolii si sa readuca imediat starea de armonie. Pentru unii, asta poate parea magie; dar e vorba de o magie existenta in fiecare dintre noi. Cand ne cultivam singuri alimentele, acestea sunt in rezonanta cu noi, iar organismul le accepta fara impotrivire.

Trezirea celulara este o calatorie minunata de autoiluminare. Dandu-le celulelor hrana potrivita, ne trezim potentialul de a intra in legatura cu intelepciunea universala. Si, desi pentru fiecare dintre noi drumul spre aceasta descoperire este diferit, el ne poarta pe toti spre un extaz pur. Este vorba de a primi si a transmite continuu intelepciune, de la o fiinta la alta – la fel cum lumina trece de la o celula la alta.

Ati aflat un mod nou de a va analiza uimitorul corp si modul in care functioneaza el cu adevarat. V-ati ascultat propria poveste si i-ati patruns mai bine sensul. Ati inteles cum sa reveniti singuri la armonie. Stiti cum sa va conectati, cum sa va treziti celulele si aveti instrumentele necesare pentru a transforma astaa in realitate.

Deci, ce aveti de facut de aici inainte ?

vineri, 6 mai 2011

Dragoste neconditionata

“Dragoste! Ce cuvant mare!
Ce simti in legatura cu aceasta declaratie? Dupa parerea ta, iti iubesti copiii? Partenerul sau partenera de viata? Dar parintii? Sunt sigura ca raspunzi afirmativ. Cu toate acestea, nu exista cumva in tine o anumita insatisfactie? Nu esti tentat sa spui: „Ii iubesc, dar… mi se pare ca relatiile mele cu ei nu sunt chiar cum as vrea sa fie. Mi-as dori tare mult sa pot schimba anumite lucruri”.
Este ceea ce afirma majoritatea oamenilor. Ei incep sa-si dea seama ca aceasta insatisfactie exista in ei de multa vreme. Ei simt ca trebuie sa existe lucruri mult mai bune undeva, in alta parte. Legea dragostei este cea mai importanta lege naturala si spirituala. Ea da nastere la lucruri extraordinare: trebuie doar sa o pui in practica in viata ta.
Dar ce este DRAGOSTEA? Dragostea adevarata, cea din inima, totala si neconditionata?
„Inseamna sa lasi celorlalti intreaga libertate si sa le respecti spatiul vital. Inseamna, totodata, sa iti pastrezi spatiul vital si propria libertate. A iubi inseamna a respecta si a accepta ceea ce doresc ceilalti sa realizeze in viata. Dragostea inseamna sa respecti si sa accepti dorinta sau parerea celuilalt, chiar daca nu esti de acord si chiar daca nu intelegi. Dragostea inseamna sa daruiesti si sa indrumi fara a astepta ceva in schimb”.
Incepand de astazi, vei avea ca sarcina in viata sa inveti sa iubesti cu inima. Specialitatea fiecaruia dintre noi este aceea de a iubi cu mintea. Sunt sigura ca stii acest lucru, fiindca toata lumea face asa. Credem ca a iubi inseamna a-i spune celuilalt ce „trebuie” sa faca. Incercam sa-l schimbam pe celalalt pentru a nu face aceleasi greseli ca si noi. Ne gandim ca daca si-ar schimba modul de a fi, de a actiona, de a gandi, de a vorbi, viata ar fi mult mai fericita. Dar, atentie… ceea ce se intampla in viata altora nu te priveste. Traiesti pe pamant pentru evolutia ta personala si nu pentru a altora.
Analizam si judecam continuu comportamentul celorlalti pentru ca asteptam ceva de al ei. Aceasta nu este decat posesie. Inseamna ca iubesti cu mintea. Dragostea adevarata presupune sa daruiesti si sa indrumi fara a astepta nimic in schimb. De cate ori n-am crezut ca iubim! Si de cate ori nu ne-am intrebat ce nu merge in viata noastra!
O doamna mi-a povestit odata ca sotul ei a venit acasa intr-o seara si a anuntat-o ca are intentia sa-si amenajeze o mica gradina. Dialogul s-a desfasurat dupa cum urmeaza:
„Draga mea, am chef sa-mi amenajez o gradina.”
„Dar n-are nici un sens! Muncesti mult prea mult; vii acasa la 8 sau 9 in fiecare seara: N-o sa ai timp sa te ocupi de ea.”
„Totusi, mi-ar placea sa-mi fac o gradina. Daca n-o sa am timp sa ma ocup, o sa-l rog pe baiatul nostru sa aiba grija de ea.”
„Doar il stii prea bine pe-acesta mare (are 18 ani), cand ai nevoie de el nu-i niciodata aici. Ce-o sa te faci atunci? N-ai timp destul. O sa fie o munca in plus pentru tine.”
In urma argumentelor ei, s-a dat batut si a decis sa renunte la gradina. Toata seara, doamna a simtit in sinea ei o anumita nemultumire. El statea infipt in fata televizorului, fara sa scoata o vorba. Ea s-a pus pe mancat… de nervi! Simtea ca el e prost dispus pentru ca il determinase sa se razgandeasca.
A procedat astfel, in primul rand, pentru ca-l iubea si, in al doilea rand, pentru ca a vrut sa evite ca el sa faca o munca inutila. Este exact ceea ce se numeste a iubi cu capul. Ea nu-l iubeste cu inima. Daca l-ar iubi astfel, i-ar fi spus: „Daca iti face placere, amenajeaza-ti o gradina.” Daca el n-ar fi avut timp sa se ocupe de gradina, cu ce ar fi afectat asta viata ei? Vezi, a iubi inseamna a accepta dorintele celorlalti, chiar daca nu le intelegi si chiar daca nu esti de acord cu ele! Cred ca omul despre care vorbeam mai inainte ar fi facut in asa fel incat sa vina acasa mai devreme pur si simplu pentru a se bucura de gradina sa. Daca ar fi ajuns s-o neglijeze fiindca n-a obtinut rezultatele sperate sau din lipsa de timp, ar fi avut cel putin satisfactia de a fi facut ceea ce-si dorea, fie chiar si pentru scurta vreme.
Ti-as putea da mii de exemple de acest gen. A iubi presupune a respecta spatiul vital al celuilalt. De fiecare data cand incercam sa indrumam pe cineva, sa-i schimbam sau sa-i controlam actiunile, cuvintele si gandurile, intram in spatiul sau. Atunci el isi pierde acest spatiu si noi il pierdem pe al nostru. Cele doua spatii vitale fiind amestecate, fiecare traieste sufocat de celalalt.
Tot ce exista pe pamant are nevoie de spatiul sau vital pentru a creste si a evolua. Daca incercam sa plantam cinci sau sase copaci in acelasi loc, n-o sa mearga, nu? Acelasi lucru este valabil si pentru om. Spatiul vital e foarte important. Unii au nevoie de un spatiu mai mare decat altii: de exemplu o persoana independenta, cu un caracter puternic, fie el copil sau adult.
Ai observat ca, in general, copii au nevoie de un spatiu larg? Copiii din noua generatie sunt foarte evoluati; ei stiu sa iubeasca. Noi suntem cei care-i invatam posesia. Ar fi in interesul nostru sa-i observam mai indeaproape…
Incepi acum sa intelegi ce inseamna „a iubi”? Totusi, trebuie sa fie clara pentru tine diferenta dintre a accepta si a fi de acord. A accepta inseamna a constata ca ceva exista. A fi de acord inseamna a avea aceeasi parere. A iubi cu adevarat presupune sa fii capabil sa accepti chiar daca nu esti de acord; lucru foarte dificil pentru majoritatea oamenilor. Orgoliul ne impiedica sa vedem lucrurile in acest fel.
Evident, nu este usor pentru un parinte sa-ti vada copilul drogandu-se: „Nu pot accepta ca fiul meu ca se drogheaza, nu e bine pentru el. Nu sunt de acord, n-are nici un sens”. Dorim ca toata lumea sa fie fericita potrivit notiunii noastre de fericire. Dar daca baiatul simte nevoia sa se drogheze, inseamna ca are de trait o experienta prin asta. Nici parintii, nici altcineva n-are dreptul sa-l judece, sa-l critice sau sa incerce sa-i controleze viata. Raspunderea ii apartine numai lui. El singur va hotari cand sa inceteze, si asta se va intampla cand va fi invatat ceea ce avea de invatat. El singur va trebuie sa suporte consecintele alegerii sale.
Pericolul pentru acest copil este acela de a fi inconjurat de persoane care stau pe capul lui, spunandu-i ca nu este corect ce face si incercand sa-l impiedice sa faca acel lucru. Astfel nu vor reusi decat sa-l intarate si mai mult. O va face pentru a se razbuna, pentru a sfida autoritatea. Cea mai frumoasa dovada de dragoste ar fi sa i se spuna: „personal nu sunt de acord. Stiu ca e periculos sa te droghezi. Dar, la urma urmei, e viata ta, raspunderea ta; daca pe tine asta te face fericit, eu nu pot schimba nimic. Totusi, e important sa stii ca alegerea ta va avea consecinte carora va trebui sa le faci fata Te-ai gandit la ele?” Tanarul isi va respecta mult mai mult parintii daca ei au aceasta atitudine. A lasa pe altul liber in spatiul sau vital inseamna a-i respecta hotararile, inseamna a-i respecta felul de a fi.
E important sa faci diferenta intre „a fi” si „a avea”. A iubi inseamna sa-i lasi pe ceilalti sa fie asa cum vor si nu sa le dai tot ceea ce vor sa aiba. Daca un copil se hotaraste sa poarte parul lung, sa se lase de invatat, sa manance diferit, sa gandeasca diferit, e alegerea lui.
Lucrez de multa vreme cu notiunea de „dragoste” si vad permanent miracole intamplandu-se in fiecare zi. E fantastic! De indata ce oamenii incep sa puna in practica, in viata lor, aceasta notiune, indiferent ca e vorba de sot, copii, parinti, prieteni, angajati sau sefi, rezultatele sunt extraordinare. Dragostea are puterea de a produce schimbari benefice pentru toti.
Va recomand sa-i invatati pe copii notiunea de „dragoste” de cand sunt foarte mici, inca de la nastere si chiar din timpul celor noua luni de sarcina. Mama poate sa-i spuna ca il va respecta si ca el va decide singur asupra vietii sale. Acest copil va fi mult mai evoluat. Dupa nastere, invatati-l in continuare, dezvaluindu-i faptul ca tot ceea ce i se intampla e numai datorita lui.
O persoana face o alegere gandindu-se ca aceasta alegere este cea mai buna pentru sine. De aceea e important sa-i acceptam deciziile. Daca cineva apropiat iti spune: „As dori sa fac cutare sau cutare lucru” si decizia sa iti displace, nu incerca sa-l faci sa se razgandeasca. Mai bine spune-i: „daca tu crezi ca asta te va face fericit, foarte bine. Eu te iubesc si nu vreau decat sa te stiu fericit. Dar esti constient de ceea ce vrei sa faci? Te-ai gandit la consecinte? Daca da, atunci e foarte bine.”
Daca acest lucru te face fericit, atunci fa-l.” Poti sa-ti imaginezi ce efect are aceasta intr-o relatie? Iti amintesti sa ti se fi spus asa ceva cand erai tanar? Ai dori sa ti se vorbeasca astfel? Ce intrebare!


Lise Bourbeau, “Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun”, Editura Ascendent

duminică, 1 mai 2011

Femeia


„Avem totul în noi pentru a fi splendide”;
Maya Angelou

Femeia, acest mister ce creează Universul. O întalnim peste tot: femeia-mamă, femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soţie, femeia-amantă, dar şi femeia-om politic, femeia-director, femeia-om de afaceri…
Oare unde se regăseşte femeia contemporană care se plange din ce în ce mai des de nefericire, de neîmplinire?
Să fie de vină noul tip de femeie, femeia-bărbat? Privind în jur vedem o nouă femeie, cu un comportament confecţionat, cu o atitudine masculină, dornică să fie cat mai egală cu bărbatul în ierarhia socială.
Unde este însă Femeia? Cea care inspiră poeţii şi pictorii cu misterul ei… Femeia fascinatoare, iniţiatoare, cea plină de erotism rafinat, femeia-copil, femeia-spirituală ?
Femeia a uitat şi a abandonat adevărata sa putere feminină : seducţia. Orice femeie are puterea să aibă orice relaţie doreşte, un cuplu armonios unde fericirea şi iubirea să înflorească.
Femeia este un alchimist al Universului, are piatra filosofală… tot ce trebuie să facă este să-şi trezească sufletul şi să folosească acea putere ascunsă. Forţa feminină, acea energie colosală, misterioasă, o însoţeşte oriunde s-ar duce şi orice ar face. Are puterea de a încanta, de a seduce. Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister, cu înfăţişarea şi magnetismul personal şi de aceea o femeie nu trebuie să înceteze, în nici o împrejurare, să fie Femeie.
Capacitatea de seducţie a femeii se naşte din privirea sa profundă, infinită, ceva în care te poţi pierde cu uşurinţă, în care îţi poţi pierde propria identitate, pentru a renaşte.
Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume
Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice ? Toate se scufundă în Femeie Dar Ea este rară Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.
Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.
Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.
Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi” (Louis Pauwels - Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)
Cert este că bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia, orice femeie, este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către Sine.
Femeia trebuie însă să se desăvarşească, deoarece prin desăvarşirea sa, va produce desăvarşirea acestei lumi. Prin transformarea ei conştientă se va produce transformarea inconştientă a acestei lumi. Adevărata natură a femeii este Iubirea, legea fundamentală a Universului. Ea se poate regăsi astfel, iubind necondiţionat, dăruind lumină şi pe sine. Femeia naşte universuri cand se lasă purtată de energia ce i-a fost dăruită.
Ce muzică poate încanta mai mult urechea unui bărbat decat muzica unei femei ce face dragoste, ce dans poate fi mai minunat decat trupul unei femei ce se unduieşte pe ritmurile pasiunii?… Femeia poate face o artă din amor… o artă a vieţii eterne.
Femeie!!! Fii femeie!!! Iubeşte, dăruieşte, ascultă, iartă, creează, joacă-te… fă dragoste!!!
Elena Muşat