marți, 28 iunie 2011

Marturisirea

 in motion - beauty, emotions, feel, hair, moods, motion, people, photography, woman

 Doamne am de facut o marturisire :

Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept.
Am judecat pe alţii pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înţeleg.
Am plâns şi-am strigat a neputinţă, dar m-am ridicat din propria-mi voinţă.
Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.
Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.
Am călcat prin bălţi şi prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în şuvoi.
Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.
M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.
Am zburat din mândrie pe culmi înalte şi abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.
M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.
Am căutat bogăţiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.
Am încetat să mă mai plâng şi-am învăţat să mă ridic râzând
Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,
Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt
În căderea ploii şi-ntr-un suflet blând.
Îmi ridic braţele acum şi închin aceste versuri în semn de mulţumire,
Căci am scris prea mult cu litere de fum şi prea puţin cu versuri de iubire.


                                 sursa : Adela Moldovan - Lectii de viata

Piatra pretioasa


Doi prieteni se reîntâlnira dupa o îndelungata despartire. Unul dintre ei se îmbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa împreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
Prietenul sau, coplesit de mila, înainte de a pleca, îi strecura în buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se însa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca înainte. Dupa un an, se întâmpla ca prietenii nostri se întâlneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o în buzunar? îl intreba cel bogat pe prietenul sau, vazând ca înca traia în mizerie.

Fiecare întâlnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de lânga noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea însa nu ne dam seama de acest lucru.

Sursa : internet

vineri, 24 iunie 2011

...Despre intalniri

 

Într-un azil de batrâni, foarte aproape de Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, o familie cu situaţie financiară foarte bună vine pentru a împărţi căteva daruri bătrânilor ce îşi purtau aici, cu demnitate, ultimii ani ai vieţi, abandonaţi şi uitaţi de toţi cei dragi. Într-una dintre camere, la o masă, stătea o bătrănă cufundată în propria-i tristeţe. Cuplul intră politicos, îi pune pe masă darul ce consta în hrană şi apoi se retrage, pentru a repeta acest gest cu ceilalţi bătrâni. După aproximativ o oră, acelaşi cuplu care împărţise darul revine în camera bătrânei. Pe masa acesteia stătea hrana neatinsă. Miraţi, binefăcătorii o întreabă: De ce nu aţi mâncat? Ridicându-şi privirea scăldată în lacrimi, aceasta răspunde: Nu de hrană aveam nevoie. Din aceasta primim şi aici, la azil. Mi-aţi fi făcut cu adevărat o bucurie dacă aţi fi stat cu mine de vorbă măcar cinci minute…“
Pustiirea interioară a omului contemporan, produs al cortegiului de ideologii post-iluministe, se manifestă în deplinătatea tragismului ei tocmai la nivelul raportării la celălalt, prin abdicarea de la vocaţia modului de viaţă în comuniune. Traducerea în act a acestei eşuări face ca raportarea la aproapele să poarte marca dominării, exploatării, consumului şi colonizării, iar o simplă radiografie în pagina „omului recent“ ar denunţa falsificarea acestei situări, involutive în fapt, de alunecare de la persoană la individ. Persoana trăieşte maniera ei firească de a fi numai în comuniune ghidată după fericita formulare a teologului român Dumitru Stăniloae: „Tu eşti mai important decât mine, iar decât noi doi mai important este el!“, şi nu în izolarea în iadul singurătăţii unde astăzi simţim frigul pătrunzându-ne până acolo unde trupul se uneşte cu sufletul. Întâlnirea cu omul concret, cu omul de lângă noi, şansă imediată pentru mântuirea sau pierderea noastră, rămâne evenimentul de vârf al vieţii noastre, de care ne putem bucura sau pe care îl putem rata. Nu orice apropiere sau contact fizic este, însă, întâlnire. Aglomeraţia, conglomeratul sunt, şi ele, realităţii, dar nu sunt profunde. În acelaşi sens, Olivier Clément preciza că intersectarea nu este nici ea întâlnire.
Numeroşi sunt aceia cu care ne-am „intersectat“, prea puţini aceia cu care ne-am întâlnit. Întâlnirea nu se epuizează şi nici nu se rezumă în reperele fizice, deşi, de cele mai multe ori, le presupune pe acestea. Proximitatea fizică prin situarea faţă către faţă nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spaţiul intim al fiinţei noastre, e dansul a două euri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar şi atunci când tac, care sunt împreună chiar şi în distanţă. Ajungem să ne întâlnim cu cineva când pe umerii noştrii am aşezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până şi cel mai banal cuvânt al nostru, când reuşim cu îmbrăţişarea noastră să curmăm angoasele, căderile, neîmplinirile şi tristeţile lui şi când, pentru toate acestea, nu cerem nimic în schimb. Ne-am întâlnit cu celălalt când şi el doreşte să-şi facă loc în noi şi când lumea lui începe să fie decorată de cromatica fiinţei noastre; când îl asumăm cu toate „petele“ şi „zbârciturile“ lui şi vedem, dincolo de ele, frumuseţea răpitoare a chipului lui Dumnezeu din el.
Orice întâlnire are privilegiul unui început şi şansa nesfârşirii, iar omul se defineşte ca suma întâlnirilor sale. Suntem cu adevărat numai pentru că am întâlnit şi am fost întâlniţi, pentru că am dat ocazia să fim întâlniţi şi pentru că am cerut întâlnirea. Prin întâlnire am extins lumea noastră interioară, am dilatat-o şi am populat-o. Dăruind din noi în aceste succesive întâlniri ale vieţii noastre nu ne împuţinăm, nu ne diluăm, nu simţim o lipsă în noi, nu ne risipim şi nici nu ne cheltuim. Dăruind, ne înmulţim, împuţinându-ne, sporim, diluându-ne şi cheltuindu-ne, creştem...
În orice întâlnire este ceva ce rămâne în noi din celălalt, chiar şi atunci când acela pleacă. Lăsăm în celălalt, prin întâlnire, câte puţin din noi. Ne lăsăm pe noi înşine ca un chip sculptat în marmura fiinţei aceluia pe care l-am întâlnit. Şi dacă timpul, distanţa sau indiferenţa acoperă cu praful uitării pe „celălalt“ din noi, el ne interoghează şi se strigă din îndepărtare pe sine însuşi, născând în noi dorul. Dorul este apelul „celuilalt din noi“ către el însuşi. Şi suntem cu toţii nişte strigăte asurzitoare, căci freamătul „celuilalt din noi“ se cheamă pe sine înapoi, ca, împreună cu noi, şi nu ştiu pentru a câta oară, să intrăm din nou în veşnicia lui a fi...

sursa : internet

Despre intalniri


 
Cat de repede ne formam o opinie despre o persoana pentru a sustine o concluzie in legatura cu ea !? Catalogarea unei alte fiinte umane sta in caracterul mintii egotice. Asa se intampla si in cazul atribuirii unei identitati conceptuale sau a unei judecati de valoare.
Fiecare om este conditionat sa gandeasca si sa se comporte intr-un anumit fel (atat genetic, de experiente din copilarie cat si de mediul cultural).
Cand judeci pe cineva, faci confuzie intre sabloane mentale conditionate. Nu asa sunt ei, ci asa par sa fie! Le oferi o identitate conceptuala, care mai apoi devine o inchisoare atat pentru persoana in cauza cat si pentru tine. A renunta sa-i judeci nu inseamna ca nu vezi ce fac, inseamna sa recunosti comportamentul lor ca pe o forma de conditionare (o vezi si o accepti ca atare). Acest lucru te elibereaza pe tine si pe celalalt. Atat timp cat egoul iti conduce viata, majoritatea gandurilor, emotiilor, majoritatea actiunilor se nasc din dorinta si frica (in relatie doresti ceva sau ti-e frica de ceva).
Ce iti poti dori de la celalat? Poate fi placere sau castiguri materiale, recunoastere, laude sau atentie, poate chiar consolidarea imaginii de sine prin comparatie cu ceilalti.
Ca sa cunosti cu adevarat o persoana nu trebuie sa stiti nimic despre ea (trecutul, viata si povestea). A stii despre…si a stii (cunoastere profunda) sunt lucruri complet diferite. Unul se refera la lumea formelor, celalalt la ceva fara o forma; unul opereaza prin gandire, celalalt prin liniste.
Atunci cand faci din momentul prezent centrul atentiei tale (in loc sa-l folosesti ca pe un mijloc de a-ti atinge un scop!), treci dincolo de EGO si dincolo de nevoia inconstienta de a privii oamenii ca pe o cale de a-ti implini un tel. Cand acorzi intreaga ta atentie persoanei cu care interactionezi, eludezi trecutul si prezentul din relatie, cu exceptia aspectelor practice. Atentia (inteleasa ca “liniste alerta”) constituie cheia!
A asculta cu adevarat este una din caile prin care se aduce linistea in relatie. Cand asculti pe altcineva cu adevarat, dimensiunea linistii creste si devine o parte esentiala a relatiei. A asculta cu adevarat este un talent rar.
De obicei, cea mai mare parte a atentiei celui care te asculta este ocupata de propria-i gandire! In cel mai bun caz, el isi pregateste din timp replicile. A asculta cu adevarat inseamna a merge dincolo de perceptia auditiva…intr-un spatiu al prezentei in care sunt receptate cuvintele, acestea devenind secundare. Poate au sens sau poate nu. Spatiul de prezenta constienta apare atunci cand iti asculti sinele, acesta devenind un camp unificator in care intalnesti cealalta fiinta fara bariere create de gandirea conceptuala. Persoana cealalta nu mai e “cealalta”. In acest spatiu sunteti uniti in aceeasi constiinta. Ceea ce iese la lumina (dincolo de numele pe care il porti, dincolo de lumea formelor si a conceptelor formate) este neconditionatul!
De acum nu mai actionezi dupa un scenariu, devii real! Aceasta lume naste rodul intalnirii cu celalalt.
Desigur, in cele din urma nu va mai fi niciun celalalt si te vei intalni mereu pe TINE!

sursa : Internet

joi, 23 iunie 2011

Puterea unui barbat


 

Puterea unui bărbat nu stă în umerii săi largi, ci în lungimea braţelor cu care te îmbrăţişează.
Puterea unui bărbat nu stă în puterea vocii sale, ci în cuvintele blande pe care ştie să le şoptească.
Puterea unui bărbat nu stă în mulţimea prietenilor, ci în cât de prieten ştie să fie cu copii lui.
Puterea unui bărbat nu stă în cât de mult este respectat la serviciu, ci în cât este de respectat acasă.
Puterea unui bărbat nu stă în cât de puternic loveşte, ci în cât de blând ştie să atingă.
Puterea unui bărbat nu stă în părul de pe piept, ci în Inima ....... din pieptul său.
Puterea unui bărbat nu stă în numărul de femei care îl iubesc, ci în capacitatea de a fi loial unei singure femei.
Puterea unui bărbat nu stă în greutăţile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le poate duce.

Fericire versus nefericire







Nefericirea nu este altceva decat o alegere. Alegeti sa experimentati fericirea, extazul, insa prin faptul de a alege veti fi prinsi intr-un proces natural. Va veti atasa de aceste senzatii, care sunt nepermanente; ele fac parte dintr-o roata aflata in miscare. Sunt la fel ca ziua si ca noaptea: daca alegem ziua, cum am putea evita noaptea?Ea va veni oricum. Noaptea nu aduce cu sine nefericirea; in realitate faptul ca alegi ziua impotriva noptii creeaza starea ta de nefericire. Fiecare alegere este menita sa se termine cu o stare de nefericire. Lipsa  alegerii aduce cu sine beatitudinea. absenta alegerii inseamna a te lasa in voia curentului. Inseamna ca ziua si noaptea, succesul si esecul, zilele de glorie si cele de condamnare se succed, iar pentru tine, datorita faptului ca nu ai ales nimic, indiferent ce se prezinta, este bine. Incetul cu incetul vei avea o anumita senzatie de detasare: roata va continua sa se invarta, insa tu nu mai esti prins in miscarea ei. Nu mai are importanta daca este zi sau noapte. esti centrat in tine insuti; nu te mai atasezi de nimic altceva, nu iti mai fixezi centrul niciunde altundeva. singura problema este aceea de a putea trai fara nici o alegere. Bucurati-va indiferent ce se intimpla. Cand dispare acea stare, apare o alta; bucura-te si in acest caz.   Ziua este frumoasa, insa noaptea isi are frumusetea ei. Si poti sa te bucuri de amandoua numai daca nu esti atasat de niciuna. Numai o persoana care nu alege savureaza viata in intregime. Ea nu este niciodata nefericita. Indiferent ce se intimpla, ea gaseste o cale de a se bucura de acel lucru. Si aceasta este adevarata arta de a trai - a gasi o cale pentru a ne bucura de viata. Amintiti-va insa mereu de conditia fundamentala: absenta alegerii. Puteti fi astfel numai daca sunteti atenti, constienti ; altfel veti cadea in lumea alegerii. Viata este, desigur, o arta; este arta suprema, iar formula cea mai scurta, care se poate aplica oricarei situatii, oricarei probleme, este aceea a luciditatii totale lipsite de alegere. 

sâmbătă, 18 iunie 2011

Mooji - Privește cu ochii tăi cine și ce ești

Comori spirituale


Texte descoperite în biserica Sfîntul Paul din Baltimore, fiind datate din anul 1693.

Desiderata I
Mergi în pace pe drumul tău, prin larmă şi grabă
Şi aminteşte-ţi că tăcerea este Pace.
Pe cît se poate, fără să-ţi pleci capul
Fii prieten cu semenii tăi; exprimă-ţi adevărul tău.
Cu calm şi limpezime, ascultă-i pe ceilalţi,
Chiar şi pe cei mai plictisitori şi pe cei mai ignoranţi.
Şi ei au ceva de spus.
Fugi de omul cu vocea ridicată şi autoritară;
El păcătuieşte împotriva Duhului.
Nu te compara cu ceilalţi, de teamă să nu devii făţarnic
Sau plin de amărăciune.
Căci întotdeauna vei găsi alţii mai buni
Şi alţii mai răi decît tine.
Bucură-te de succesele tale, dar şi de planurile tale.
Iubeşteţi munca, oricît ar fi de umilă,
Căci ea este un bun sigur într-o lume nesigură.
Fii înţelept în afaceri, căci lumea este înşelătoare.
Dar să nu uiţi nici că există virtute,
Că mulţi oameni urmăresc un ideal
Şi că eroismul nu este un lucru atît de rar.
Fii tu însuţi şi mai ales nu fi prefăcut în prietenie,
Iar dragostea nu o aborda cu cinism, căci
În ciuda vicisitudinilor şi a dezamăgirilor,
Ea este la fel de plină de viaţă ca şi iarba pe care păşeşti.
Înclină-te în faţa inevitabilei treceri a anilor
Lăsînd în urmă, fără regrete, tinereţea şi plăcerile ei.
Să ştii că, pentru a fi tare, trebuie să te pregăteşti
Dar nu ceda în faţa temerilor himerice
Pe care le zămislesc adeseori oboseala şi singurătatea.
Dincolo de o disciplină plină de înţelepciune,
Fii bun cu tine însuţi.
Şi tu eşti fiul universului, la fel ca arborii şi stelele.
Ai şi tu locul tău. Orice ai crede, este clar
Că universul îşi vede de drumul lui aşa cum se cuvine.
Fii deci împăcat cu Dumnezeu, oricine ar fi El pentru tine;
Şi oricare ţi-ar fi povara şi aspiraţiile
În zgomot şi confuzie, păstrează-ţi sufletul în pace.
În pofida necazurilor, a trudei, a visurilor risipite,
Viaţa rămîne frumoasă.
Fii prudent.
Urmăreşte să fii fericit!

FITI BINECUVANTATI  !


In biserica Sfîntul Paul din Baltimore a fost descoperit un al doilea text, numit „Desiderata II”, care îl continuă pe primul. Ambele ilustrează o înţelepciune care transcende regulile vreunei religii şi se află dincolo de limitele oricărei căi ferme şi clar stabilite de mai marii bisericilor.

DESIDERATA II

INDIFERENT ÎN CE RELIGIE AI FOST EDUCAT
INDIFERENT DE FELUL ÎN CARE AI FOST CRESCUT
INDIFERENT DE MODUL ÎN CARE I-AI ÎNŢELES PE ÎNVĂŢĂTORII TĂI,

Pe aceste niveluri, vei înţelege şi vei asimila acest mesaj.
Nu este de ajuns să înţelegi acest mesaj. Trebuie să-l trăieşti,
Esenţa religiei universale este PACEA şi ADEVARUL,
impregnate de IUBIRE si BUNATATE pentru
Toate creaturile Pămîntului. A sosit clipa
Să exprimi această esenţă în viaţa ta personală.
Trebuie să începi cu tine însuţi şi cu viaţa ta lăuntrică.
Vrei să revoluţionezi lumea?
Transformă-te pe tine însuţi, prietene!
Mesajul celui care nu s-a transformat nu inspiră
Niciodată transformare. Iubirea este în centrul oricărei religii,
Iar Virtutea, care este iubirea în acţiune, este încununarea
Religiei. Nu-ţi iubi doar familia şi prietenii,
Căci a limita iubirea, înseamnă a o nega!
Caută pacea lăuntrică şi inspiraţia divină.
Perseverează în realizarea acestor lucruri;
Nu renunţa nici o clipă la ele!
Prin credinţa şi faptele tale, tu îţi formezi viaţa şi ajuţi
La formarea vieţii altora. Ce responsabilitate!
În tine, Duhul Sfant şi-a găsit un agent şi un tovarăş;
Cu cît vei fi mai conştient de aceasta, cu atît vei fi mai bogat.
Vei avea o revelaţie, mai profundă decît visele tale
Cele mai îndrăzneţe. O nouă epocă va miji
În care oamenii vor conştientiza unitatea a toate ce sant
Diferenţele dintre religii vor dispărea.
Tot ceea ce au ele mai bun va fi reunit
Şi va deveni scopul comun al omenirii.
Să ştii că alegerea îţi aparţine.
Alege iubirea în locul urii, blîndeţea în locul
Violenţei, sfinţenia în locul răului;
Îndrăzneşte să crezi că domnia iubirii şi a păcii se apropie,
Fii pregătit, fii virtuos în orice faptă. Virtutea
Deschide toate porţile, iar dincolo de porţi se află Iubirea.
 Fie ca inspiraţia divină să-ţi îmbrăţişeze
Întreaga viaţă.
Înveşmîntînd-o în recompense pentru realizările
De zi cu zi, cu comorile unei vieţi cumpătate şi
Cu lumina cea veşnică a paradisului regăsit.

                                                           FITI BINECUVANTATI !

sursa : Internet

duminică, 12 iunie 2011

In trecere....


 

Trec clipe,
taceri,
Trec ganduri,
Trec minute,
Trec zile,
Vieti,
Trec spatii ...
Infinite
Momente inedite
trec 
sau anoste,
obisnuite
Trec bucurii
marunte
Tristeti
si lacrimi...
Trec iubiri
Iluzii
Felurite
Si toate 
Trec 
Asa cum vin
Pe negandite !
...
Si trec si eu
...Privesc
Doar  inainte


                                                                                        de Florys



















sâmbătă, 11 iunie 2011

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii



 
 

 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea
 în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei ,

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte. 

 

  de Lucian Blaga

Revenire la lista de postări