O legenda de Craciun

Oamenii de pe Pământ îl aşteptau pe Fiul lui Dumnezeu. Aşteptau de mult, pentru că drumul pe care Fiul lui Dumnezeu îl avea de parcurs de la tronul Tatălui până pe Pământ era lung. Când Dumnezeu Tatăl a rostit cuvântul prin care l-a trimis pe Fiul Său, acesta s-a plecat şi împreună cu El s-au plecat şi corurile îngereşti.
Serafinii, heruvimii şi tronurile l-au însoţit pe Fiul lui Dumnezeu prin împărăţiile cerului. Cu serafimii a călătorit prin împărăţia lor, în care ei domnesc în iubire pentru Dumnezeu. Cu heruvimii a mers el prin împărăţia în care domneşte înţelepciunea lor. Cu tronurile a parcurs împărăţia în care lucrează puterea caldă a voinţei lor.
Apoi i s-au deschis alte regiuni ale cerului. Serafinii, heruvimii şi tronurile şi-au luat rămas bun de la El şi i-au salutat pe fraţii lor care veneau în întâmpinare şi care urmau să-l însoţeasc în continuare.
Cârmuitorii lumilor, forţele lumilor şi revelatorii i s-au alăturat. Ei l-au condus prin împărăţiile curenţilor veşnici de viaţă, ai mişcărilor curgătoare, ai regiunii cereşti din care provin toate formele revelate. Fiul lui Dumnezeu mergea pas cu pas, parcurgea întinderile lumii lui Dumnezeu şi se apropia de Pământ şi de oameni.
El întâlni forţele primordiale, care cârmuiesc timpurile Pământului. Astfel, pentru prima dată El privi de aproape destinele oamenilor Pământului.
În drumul Său el întâlni arhanghelii. Cel dintâi Il salută Rafael. El păzeşte Pământul când vine primăvara şi scoate la iveală florile şi frunzele din întunericul iernii în lumina soarelui; el face ca pârâurile să salte vioi şi să răsune cântecele păsărilor. El se plecă înaintea Fiului lui Dumnezeu şi zise: „Salutat să fii, Fiu al Celui Preaînalt! Ce bine este că soseşti! Oamenii te aşteaptă. Ei sunt bolnavi şi tânjesc după însănătoşire. Unii sunt ologi, altii leproşi, unii au orbit, alţii au surzit. Multe boli ameninţă omenirea. Ce bine este că Tu soseşti şi îi vindeci!“
Şi cum rostea el aşa, îl văzu pe Gabriel venind. El mergea la o fecioară pe nume Maria şi îi vesti că va aduce pe lume Pruncul lui Dumnezeu. Rafael şi Fiul lui Dumnezeu îl însoţeau şi ascultau aceste cuvinte.
Apoi Fiul lui Dumnezeu merse mai departe. Pe Pământ începuse arşiţa verii, grâul începea să se coacă, animalele crescuseră, oamenii se bucurau de lumina Soarelui. Acolo îl întâmpina arhanghelul Uriel, cel care păzeşte Pâmântul în miezul verii, şi îl salută plecându-se: „Salutat să fii, Fiu al celui Preaînalt! Ce bine este că soseşti! Oamenii te aşteaptă. Prea mare este vina care le apasă sufletele. Ei nu mai pot să o poarte. Ajuta-i! Dă-le puterea să repare ce au greşit. O, ce bine este că soseşti!“
El merse mai departe. Pe Pământ se aduna recolta, furtunile de toamnă se dezlănţuiau şi smulgeau frunzişul din copaci. El îl întâlni pe Mihael, păzitorul toamnei. Acesta zise: “Salutat să fii, Fiu al celui Preaînalt! Ce bine este că soseşti! Oamenii te aşteaptă. Răul a prins putere pe Pământ. Spiritele rele chinuiesc oamenii, demonii aruncă sufletele în focul iadului şi în puhoiuri de ape şi locuiesc în trupuri omeneşti. Faptele şi vorbele sunt rele. Oamenii te aşteaptă ca să goneşti demonii, să pui stavilă răului, să dai puterea de a lupta. Ce bine este că soseşti!“
Mergând mai departe Fiul Omului trăi întunericul de pe Pământ. Se făcu din ce în ce mai linişte. Toată viaţa se retrăsese în adâncul Pământului, păsările şi animalele se retrăsesera în cuiburile şi văgăunile lor. Atunci veni din nou arhanghelul Gabriel, păzitorul iernii. El stătea lângă iesle, în staul şi privea naşterea Pruncului. Atunci răsări steaua Fiului lui Dumnezeu deasupra Pământului. Lumina Crăciunului, lumina în lume. De atunci El luminează capetele oamenilor, încălzeşte inimile lor, face ca faptele lor să fie bune.

Cordelia Böttcher
Traducere Anca Burloi