sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Fata in fata cu trecutul

Uneori ca sa poti merge mai departe trebuie sa privesti in trecut.
Intalnirea cu trecutul poate are ceva sa-ti spuna despre tine , despre celalalt.
Pentru mine...a fost trist .
Am realizat ca oamenii se indragostesc , isi fac iluzii , merg impreuna o vreme ,
iar iubirea...daca nu esti atent , la un moment dat moare.
Asisti cum ea se transforma in plictiseala , ura , in lupte de orgolii marunte,
devine camp de lupta , unde mor rand pe rand ...iluzii , sentimente , trairi , vise.
Ea inca exista doar ca are o alta fata . Este un alt moment.
Ce mai ramane dupa razboi ? ... Nimic.
Asisti la un camp gol....vezi doar urmele macelului . E poate trist .
Privesti neputincios , stiind ca acolo nu mai este nimic . Doar ....moarte .
Nu stiu cum sa ma raportez la acest moment.
Ma uit spre celalalt si incerc sa privesc prin ochii lui...
Si inteleg ce simte .
Ramai in sala de spectacol , singur si vezi cum
se lasa cortina , se sting reflectoarele, se estompeaza sunetul , pana tace.
Singur in sala , singur fara spectacol. Golit. Nu stii ce s-a intamplat , de ce s-a terminat jocul....doar era asa de distractiv . Puteai sa-ti demonstrezi puterea , sa-ti joci rolul.
Si dintr-o data...muzica tace.
Si ramai singur fata in fata cu tine.
E vremea sa te (re) creezi .
Cu rabdare , cu iubire ...dar ferm.
Sa ai puterea sa privesti inainte ...Spre soare !
Spre lumina !
Spre cer !

Florys

2 comentarii: