Este o zi speciala.
Chiar daca azi ma simt cenusa si nu ma regasesc ...stiu ca scanteia este inca acolo.
Mi-am luat o zi de ragaz pentru a fi numai cu mine.
Doar sa fiu....
Pentru o clipa am vazut soarele , care mi-a facut cu ochiul in semn de complicitate.
Apoi totul s-a acoperit de nori si ceata.
In acord cu trairile mele sufletesti. Cu incertitudinea si cautarea.
M-am simtit una cu copacii desfrunziti , tacuti si goi .
Si am stat ....fara ganduri , fara framantari , fara vise , fara sperante , fara intrebari. Desfrunzita , goala in interior si tacuta .
Cand mi-am ridicat ochii spre cer...acesta mi-a vorbit.
Cadeau fulgi de nea peste pomii umezi si retrasi in ei , ca un balsam binefacator.
Ca o promisiune .
Si peste lumea mea .
Fulgii vorbeau despre schimbare , de ceea ce vine neasteptat in viata ta si despre
un alt timp .
Acum a stat . Vreme de contemplare. Ceturile se ridica la cer ...si totul devine mai clar . Mai evident . E o vreme de retragere in sine , unde se aduna lumina , in pofida a tot ceea ce pare potrivinic si neinteles.
Chiar daca totul pare innegurat si incremenit , inlauntrul lucrurilor exista viata . Forte care se aduna si cresc .
Am zambit !
In ciuda aparentelor , scanteia este acolo. Mai vie ca oricand !
Florys
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu