Martisoare

Martisorul este un obicei minunat de a oferi in special persoanelor de sex feminin sau copiilor la 1 Martie mici podoabe insotite de un snur alb si rosu. Desi la ora actuala semnificatia lui straveche s-a pierdut in mare masura, Martisorul continua totusi sa fie larg raspandit in zilele noastre. In acest material vom reactualiza o parte din semnificatiile spirituale care stau la baza acestui obicei deosebit. Origini istorice Descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani. Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi erau atarnate de crengile lor. Inceputul lunii Martie (Mart) este incarcat de riturile inceputului, caci pana nu demult, 1 Martie marca Anul Nou, si mai cu seama anul nou agricol. Marte a fost la origini zeul primaverii, al vegetatiei, ulterior capatand valente razboinice. In legendele noastre, Marte este un Mos hatru si capricios, care isi bate joc de celelalte luni si de oameni, prin schimbari neprevazute ale vremii. Calendarul roman a avut initial 10 luni (de aici si numele actual al lunilor, de ex. Septembrie: luna a 7-a), si incepea la 1 Martie. Dupa reforma calendaristica din timpul lui Iulius Caesar, data anului nou a fost mutata la 1 Ianuarie. Aceasta a atras si stramutarea multor obiceiuri din primavara in ciclul sarbatorilor de iarna de 12 zile (25 dec. Craciun - 6 ianuarie Boboteaza). Plugusorul, care marca scoaterea plugului si tragerea primei brazde, este un exemplu edificator. Cele 12 zile, care sunt practic o reeditarea a celor 12 luni ale anului, au un corespondent foarte exact in cele 12 zile, oracolare pentru mersul vremii, ale Babelor. „Din Craciun in Boboteaza sunt 12 zile, fiecare zi reprezinta o luna a anului, si cum va fi vremea in singuraticele zile din Craciun in Boboteaza, asa vor fi singuraticele luni corespunzatoare ale anului” (Traian Gherman). La sfarsitul secolului al XIX-lea Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 Martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana, uneori prins in piept sau la gat. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc.) si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi. Aromanii puneau Martisorul in ajunul zilei de 1 Martie, in seara zilei de 28 sau 29 Februarie. Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primaverii, la nasterea anului agrar. De la romani si aromani, obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei. Legenda babei Dochia (varianta) O femeie batrana, Dochia, avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna geroasa, Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Pe masura ce o spala, haina devenea tot mai neagra. Inghetata de frig si cuprinsa de disperare, fata plangea cand a aparut Martisor, un barbat tanar care i-a oferit o floare magica si a sfatuit-o sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa, panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Vazand floarea rosie, prinsa in parul fetei, Dochia a crezut ca primavara a revenit si a plecat cu turma de oi pe munte. Urcand muntele, vremea s-a facut frumoasa, asa ca Dochia a renuntat, pe rand, la cojoacele pe care le purta. Cand a ajuns in varf, vremea s-a transformat in vifor si atunci s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele haine in raul inghetat." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si ea si oile au fost transformate in pietre. Aceasta este una din legendele populare care explica “babele”, formatiuni stancoase care se gasesc in muntii nostri. Martisorul, sarbatoare solara. Martisorul este mai cu seama un simbol solar. El este un simbol al Soarelui care a inceput sa biruie amorteala si frigul iernii si a carui victorie clara va fi marcata prin echinoxul de primavara, cand zilele vor deveni mai lungi decat noptile. Martisorul nu se poarta ca o jucarie sau ca o podoaba, el se poarta cu demnitate, ca un lucru sfant. „Cine voieste ca Martisorul sa aiba efectul dorit, acela trebuie sa-l poarte cu demnitate” (S. Fl. Marian). In trecut, fetele chiar trebuiau sa nu se lase seduse de flacai cat timp purtau Martisorul. Acest obicei este un simbol al consacrarii sufletului acelei femei catre spiritualitate, catre Constiinta Divina simbolizata de Soare. Martisorul este un talisman, aducator de sanatate, belsug, noroc, fericire, este o bucata de Soare. Spiritul este considerat a fi Scanteia Divina, parte din Spiritul Suprem a lui Dumnezeu Tatal si in acest sens spiritul este un Soare la scara microcosmica. Tocmai de aceea, Martisorul era in vechime un ban de argint, care se prindea la gat sau la mana cu un fir impletit din ata rosie si alba. „Banul alb e simbolul Soarelui primaverii, pe care toate popoarele lumii si-l inchipuie alb, cu cai albi, cu haine albe, cu arme albe, pentru ca albul este biruitor. Martisorul se leaga ori inainte de rasarirea Sorelui sau mai bine deopotriva cu aceasta, si scopul lui este sa aduci o jertfa Soarelui, purtandu-i cu tine chipul, cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Christos in san. Printr-asta te faci prieten cu Soarele, ti-l faci binevoitor si-ti da ce-i sta in putinta” (G. Cosbuc). Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Firul rosu semnifica focul, caldura Soarelui. Firul alb, iarna care tocmai a trecut. Simbolistica cromaticii alb-rosu este una arhetipala, semnificand in alchimie, prin roza alba si cea rosie unitatea contrariilor. La un mod mai profund iarna care a trecut a avut rolul ei tainic, de a oferi naturii un ragaz de liniste, de interiorizare si de pregatire pentru o noua etapa. Odata ce aceasta pregatire a luat sfarsit, Soarele, simbol al Constiintei Divine, se manifesta ca forta activa, dinamica prin care potentialitatile acumulate sunt aduse la manifestare, la implinire si la desavarsirea lor spirituala. Surse: http://ro.altermedia.info/religietraditii/1-martie-inceput-de-primvar-i-de-an_3435.html http://www.travelworld.ro/romanesc/traditii_obiceiuri/martisor_babe_macini.php Jean Chevalier, Alain Gheerbrant - Dictionar de simboluri