E dimineata de primavara insorita.
Lenevesc in pat si ma contopesc cu ciripitul pasarelor si razele de soare care au umplut camera.
Mi se asterne pe chip un zambet de recunostinta.
Si brusc ma simt azvarlita in timp ….
Am 4 ani …poate 5
Sunt un copil plin de viata si pus pe sotii . Parintii merg in vizita la niste prieteni. Ma simt minunat acolo.
E un colt de rai. O gradina plina de flori…lalele de-o parte si de alta a potecii, trandafiri nobili infloriti si multa iarba verde.
In mijlocul gradinii troneaza o piatra uriasa plina de garofite salbatice albe….Ma uimeste de fiecare data inocenta , puritatea si frumusetea lor fara egal .
Si de fiecare data ma simt chemata si ma opresc langa fiecare.
( Sigur ca ...”Doamna” , stapana casei , ma cearta intotdeauna …da eu stiu ca nu-i tocmai o femeie rea.
Nu are copii si ma trateaza putin cu severitate …dar imi face de fiecare data prajituri….asa ca o iert.
Hmmm, cozonac…uscatele ( cele mai bune) , rulada de ciocolata cu dulceata de zmeura …o nebunie !)
Undeva mai ferit de priviri , troneaza un mar urias.
Sub ramurile lui e asezata o masa , in gradina …E o placere sa stai aici si sa savurezi cafeaua.
Banuiesc …caci am doar 4 ani .
Dar asist ca la un ritual de fiecare data la pregatirea ei…Mi se pare fascinant !
Totul incepe in bucatarie ….e o atmosfera calda , placuta ...nu pierd niciun moment , sunt prezenta si ca dovada , uite ca imi amintesc totul de parca a fost ieri
Boabele verzui se pun pe plita incinsa…Doamneeee!!! …toata bucataria se umple de un miros puternic de cafea prajita , pe care il aspir cu nesat ….
Ma uit apoi cum bobitele lucioase sunt rasturnate, se rostogolesc ...din ele ies aburi parfumati. Urmeaza apoi sa fie macinate .
Eiiii, boabele macinate au un alt miros , mai patrunzator si mai rafinat . Abia astept sa vad ce urmeaza…
Sunt numai ochi ….Privesc cum clocoteste apa si cafeaua curge in ploaie …lichidul devine cafeniu si deodata nu mai are loc in ibric , se umple cu o spuma galagioasa , plina de margele …
Si in sfarsit cafeaua e gata ! . Imi place susurul lichidului fiebinte care se toarna si se aseaza cuminte , potolit in cesti fine de portelan .
Cred ca privesc cu ochi lacomi , pentru ca “Doamna” imi pune si mie un strop intr-o cescuta .
O iubesc pentru ca ma trateaza la fel ca pe orice alt musafir si ma asez la masuta din gradina , langa mama .
Imi place sporavoiala lor …imi da un sentiment de siguranta , aroma cafelei este absolut minunanta si foarte imbietoare .
Si urmeaza surpriza…cozonacul !
Pentru mine e un spectacol continuu si nu pierd niciun moment….
Privesc cum pe masa apar pe rand faina , ouale, zaharul , lamaile , stafidele si drojdia.
Si cum toate se transforma intr-un aluat care ia forma unei mingii…Ha..ha ,”Doamna” se joaca….Tranteste aluatul cu putere , il framanta , iar il arunca …..ma distrez grozav ….
Mai ales ca ”Doamna” este o femeie micuta , negricioasa , uratica chiar , fie vorba intre noi ….si ma gandesc …..de unde atata putere ?
In sfarsit meciul ia sfarsit , cozonacul e pus la cald sa creasca….Oooo……ce magie a facut ?
Coca se revarsa si ia forma de cozonac….care apoi ia drumul cuptorului ….
Sa vezi arome ! Sunt cu nasul lipit de usa cuptorului …ce credeati ?
Abia astept sa-l gust , doar sunt copil !
Si …uite-l ca apare. Rumen , pufos si aburind. Plin de parfum ….
“Doamna” incantata il aseaza grijulie, pe un servet , pe masa din bucatarie .
Adultii sunt intr-o camera alaturata vorbind de ale lor ……sigur ca nu sunt tot timpul atenti la mine.
Iar eu …ma asez pe coltul mesei si incep sa caut stafidele din cozonac….Sunt ascunse atat de bine !
Si atat de gustoase ….dulci acrisoare ….Ma prind cu treaba si uit de tot.
Ma trezeste din reverie un strigat de disperare …
”Doamnaaa”
”Doamnaaa”
- Uite ce-a mai ramas din cozonac !……ma uit vinovata si-mi vad “opera” …..o movila de farame aurii, nici urma de cozonac .
Ii inteleg disperarea , dar nu pricep ce poate fi atat de rau….am cautat doar stafidele !
Sa aveti o duminica minunata !
Sa aveti o duminica minunata !
Florys
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu