miercuri, 9 martie 2011

Inocenta in fata iubirii






“Cel mai mare obstacol in calea iubirii este personalitatea umana”.

Intr-o zi m-am dus la scoala fiicei mele si acolo am vazut o fetita cam de cinci ani, stand de vorba cu un baietel. Stand de vorba nu este chiar expresia potrivita in acest caz. Intre acest doi micuti era un adevarat curent de energie. Ea era deschisa, zambea si flirta -chiar inainte de a cunoaste sensul acestui cuvant. El era un pic tantos si ii raspundea pe masura.
Inca douazeci de ani  si - daca nu intervin ceva schimbari dramatice – lumea isi va fi pus cu siguranta amprenta pe acesti doi copii. Aceeasi conversatie va fi incarcata de probleme emotionale.
Am ramas acolo o clipa, uitandu-ma cu jind. Fetita aceea era atat de naturala si, in acelasi timp, atat de in siguranta. Ea nu avea nimic de care sa-i fie teama, deoarece teama nu le trecuse inca prin minte – nici ei, nici lui. Era cu desavarsire vulnerabila, cu desavarsire neprotejata, cu desavarsire plina de adoratie si cu desavarsire ea insasi.
M-am simtit geloasa. Fiecare dintre noi poarta o fetita sau un baietel in interior, ca o amintire a inocentei pierdute. Vrem sa fim la fel de liberi – dar cine mai are curajul? Vrem sa fim la fel de plini de adoratie – dar cine mai poseda maiestria? Vrem sa fim la fel de inocenti, dar nu ne mai putem aminti cum.
Mi-am adus aminte de un tablou pe care l-am vazut odata intr-un muzeu din New York. Doi tineri, o femeie si un barbat, alearga goi prin padure, intr-un décor mitic. Amandoi au trupuri perfecte si senzuale, dar nu exista nici urma de incitare sexuala sau de sentiment de rusine.
Pe chip au zambete de ingeri. Am privit indelung acest tablou, intrebandu-ma: “Sa existe oare cu adevarat asa ceva? Sa fi existat vreodata? Sa fie oare un ideal? Am putea noi oare sa iubim ca adultii si sa manifestam, in acelasi timp, inocenta unui copil? Am putea noi oare sa fim si una si alta, in acelasi timp? Am putea trai simultan in lumea asta si in Rai?”
Poate ca am fi in stare s-o facem, daca am incerca. Daca vom lasa sa se cufunde in mare, ceea ce este gata sa se cufunde, atunci un nou Pamant se va ridica la suprafata.

Paradisul exista. El este doar scufundat.”
“Iubire magica. Puterea tainica a relatiilor intime”, Marianne Williamson, Editura For You

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu